Bine aţi venit pe Scientia QA!
Pentru a putea publica întrebări şi răspunsuri, trebuie să vă înregistraţi.
Atenţie! Este posibil ca e-mailul de confirmare a înregistrării să intre în Spam.
Pune o întrebare

Newsletter


3.5k intrebari

6.7k raspunsuri

15.3k comentarii

2.5k utilizatori

2 plusuri 1 minus
244 vizualizari
S-au descoperit găuri negre şi în alte locuri decât nucleele galactice?

Pun acestă întrebare deoarece netul este plin cu filmuleţe în care sunt prezentate găuri negre cu comportament stelar.
Junior (966 puncte) in categoria Terra-Univers

2 Raspunsuri

3 plusuri 2 minusuri
De fapt, prima gaura neagra acceptata oficial este una stelara, Cygnus X-1. Se preconizeaza ca exista mai multe tipuri de gauri negre:

- cele din nucleul galaxiilor cu mase de milioane pana la miliarde de mase solare;

- cele stelare aparute in urma exploziei stelelor foarte masive;

- minigauri negre, formate la inceputurile Universului, cu diametre comparabile cu ale atomilor si moleculelor, neobservate pana acum;

- gauri negre intermediare, de sute, mii sau zeci de mii de mase solare, observate in numar foarte redus comparativ cu abundenta de gauri negre stelare si galactice.

In concluzie, gauri negre pot aparea oriunde se intrunesc anumite conditii, nu doar in centrul galaxiilor, si pot avea dimensiuni diferite.
Experimentat (2.6k puncte)
0 0
Minigăurile negre sunt ipoteze nedovedite.
Găurile intermediare unde apar şi de ce? Cîte au fost observate?
0 0
Am mentionat deja ca minigaurile negre nu sunt observate pana in prezent, deci e logic ca nu sunt dovedite. Citesti in diagonala?

Cat despre gaurile negre intermediare, e netul plin materiale. Eu am raspuns deja la intrebare.
0 0
Întrebarea era dacă "s-au descoperit". Nu mă interesează presupunerile.
Mulţumesc pentru răspuns.
0 0
Gabriela Ivănescu, am verificat cu mare atenţie pe net şi nu am găsit nici măcar o singură imagine ce poate prezenta fără echivoc o gaură neagră, adică o deformare a traiectoriilor luminii în jurul unui spaţiu (punct sau disc) gol.
Tot ce am descoperit sunt imagini cu stele colapsate, surse neregulate de raze X (precum Cygnus X-1), presupuse găuri negre, dar numai în combinaţii de stele binare, în nuclee de clustere sau nuclee galactice.
0 0
Nici nu ai cum sa gasesti asa ceva pe net. Gaurile negre, desi nu lasa sa scape nici lumina din ele, paradoxal pentru noi sunt cele mai stralucitoare obiecte pe care le observam.

Toate gaurile negre observate, indiferent de marime, inghit materie. Dar aceasta materie nu e atrasa pur si simplu din toate partile spre gaura. Orice gaura neagra are o rata de "hranire", in functie de marime. Pentru ca gaurile negre se rotesc, trag dupa ele si spatiul inconjurator, ca si materia apropiata, formand un disc de acretie. Aceasta materie, accelerata la viteze relativiste, degaja multa energie, de unde aceasta "vizibilitate".

Ar trebui sa avem un noroc fantastic sa gasim o gaura neagra in repaos, care se afla undeva in spatiul intergalactic fara a avea materie la indemana. Am putea-o observa, cum ai spus, datorita efetelor de lentila gravitationala, insa nici atunci nu am fi siguri ca nu e altceva, de ex materie intunecata...
0 0
Atunci de unde ştim că ele sunt întradevăr găuri negre şi nu doar un alt tip de stele colapsate care se hrănesc din companionul lor sau din mediul apropiat?
0 0
Pentru ca putem determina masa obiectului compact, iar din ce spun legile relativitatii cand acesta trece de o anumita limita nicio presiune din interior nu poate impiedica colapsarea lui intr-o gaura neagra.
0 0
Unul din principiile fundamentale ale fizicii care nu este luat în considerare cînd se determină fizica unui corp colapsat este Principiul de Excluziune Pauli care spune că nu pot exista simultan în aceiaşi poziţie din spaţio-timp două particule fundamentale de tip fermion, aflate în aceiaşi stare.
Ce mai rămâne din teoria singularităţilor (colapsării la infinit) dacă ţinem cont de acestă proprietate a materiei?
0 0
Singularitatile mi s-au parut mereu bizare. Si nu numai mie, dar in lumea fizicii orice infinit inseamna ca trebuie sa mai sapi, sa gasesti o explicatie mai buna.

Oricum, singularitatea unei gauri negre este o solutie a relativitatii. Principiul de excluziune tine de cuantica. Deci nu poti vbi de ambele in acelasi timp. O solutie cuantica a gaurilor negre nu e inca pusa la punct, deci nu stim exact cum stau lucrurile inauntru. Oricum ce se petrece acolo e altceva decat fizica accesibila, nici chiar timpul si spatiul nu se mai comporta normal.
0 0
Până acum în fizică toate infinităţile s-au dovedit a fi garanţia că teoria este invalidată în condiţii limită. Asta înseamnă că teoria relaţivităţii este invalidată dincolo de orizontul evenimentelor, deci care ar fi justificarea folosirii ei pentru a teoretiza existenţa unei singularităţi?
De fapt, nimic din ceea ce se află dincolo de orizontul evenimentelor nu poate fi prezis cu teoria realativităţii şi atunci de ce nu am folosi cuantica pentru a face previziuni pentru ceea ce este dincolo de orizontul evenimentelor?
Să nu uităm că pe de-o parte relativitatea nu se ocupă de structura materiei la nivel atomic şi pe e alta ea se bazează pe acestă structură în calculele sale (indirect, prin distribuţia densităţii materiei şi a forţelor de respingere atomică care previn colapsul gravitaţional) şi atunci de ce am alege să ignorăm aceste forţe tocmai acolo unde este mai mare influenţa lor?

Un alt lucru care l-am descoperit zilele astea frunzărind netul este că nici-o lucrare de specialitate nu vorbeşte cu certitudine despre existenţa vreunei găuri negre în natură, toate referinduse strict la "candidaţi", inclusiv Cygnus X-1.
Găurile negre există numai în lucrările de popularizare a ştiinţei şi literatura SF.
0 0
Tu ai dreptate in ce spui, numai ca lucrurile nu stau atat de simplu in realitate. Da, relativitatea nu poate descrie complet o gaura neagra, si am fi bucurosi sa folosim cuantica daca am putea. Problema este ca in cazul gaurilor negre gravitatia joaca un rol cheie, iar gravitatia nu este cuprinsa pana in prezent in cuantica. Modelul Standard (incomplet dar care descrie destul de bine ce se intampla in microcosmos) reuneste celelalte trei forte fundamentale. Exista teorii care incearca unificarea, niciuna insa pusa la punct pana acum. Gravitatia ramane descrisa satisfacator doar de relativitate. In concluzie, problema cu gaurile negre este ca inca nu avem o teorie care sa le explice cum trebuie.

Aceasta este si cauza pentru care, atata vreme cat rigoarea stiintifica ne impiedica sa spunem ca un lucru e sigur cat timp nu-l cunoastem 100%, nu se face referire directa la gaurile negre ca si cum existenta lor ar fi neindoielnica. Mai ales pentru ca exista si alte teorii, de exemplu cum ca acestea nu ar avea o singularitate in centru ci ar fi un fel de stele inghetate. Asta nu inseamna insa ca nu exista corpuri care nu lasa nimic sa scape, iar observatiile de pana acum se potrivesc cu ce stim.
0 0
Gabriela Ivănescu, dacă vrei să aduni toate comentariile semnificative în răspunsul tău, eu sînt gata să aleg cel mai bun răspuns.

CU mulţumiri,
Marian
0 0
Stai linistit, ca nu urmaresc punctele, ci doar sa raspund cat de bine la intrebari. Si oricum ne-am indepartat de la intrebarea initiala si am discutat si alte aspecte. Merci oricum.

Si inca ceva. Nu ma crede pe cuvant, chiar daca par ca stiu subiectul, si nici pe altcineva, verifica subiectele discutate aici ca sa ai certitudinea ca te-ai documentat bine. Cel mai corect se invata din surse de incredere; recunosc ca si eu cateodata, rar din fericire, desi incerc sa evit, mai spun prostii.
1 plus 0 minusuri
Gaurile Negre sint localizate pe locul fostelor super-nove fiind rezultatul exploziilor unor stele masive.    Unora le era frica sa nu apara si la CERN. Numai ca cei de la CREN pruduc doar gaurici de marimea unui proton.
Experimentat (3.2k puncte)
editat de
0 0
Chandrasekhar a demonstrat teoretic că o stea care nu emite radiaţii şi are o masă mai mare de 1,4 ori decît soarele va avea o densitate infinită, adică este o gaură neagră. Acesta înseamnă că nu pot exista găuri negre stabile cu masa mai mică de 1,4 mase solare, deci orice microgăuri negre se vor evapora emiţând energie după formula E=mcc.
0 0
Stabilitatea gaurii negre nu vine de la faptul ca e mai mica de 1,4 mase solare. Nicio gaura neagra nu e stabila la infinit, ci se evapora treptat, in functie de marime - cu cat e mai mica, cu atat rata de evaporare e mai mare.
0 0
Evaporarea de care vorbeşti dată de radiaţia Hawking, dar asta este mult prea puţină pentru a avea efecte semnificative decît pe scale de timp extrem de mari (miliarde de ani) iar probabilitatea de a absorbi materie este mult mai mare decât cea de a pierde masă prin evaporare, aşa că mă îndoiesc că vreo gaură neagră masivă s-a diminuat în timp.
0 0
Nicio gaura masiva nu s-a diminuat inca. Pentru ca o gaura neagra cum sunt cele din centrul galaxiilor sa inceapa sa se evapore, e nevoie ca ea sa nu se hraneasca chiar cu nimic, temperatura mediului exterior ei fiind aproape de zero absolut. Avand in vedere ca radiatia de fond are o temperatura mai mare, nici macar nu a inceput acest proces, si oricum evaporarea este extrem de lenta in acest caz, gen 10^100 ani.
0 0
Mulţumesc pentru precizări. Din ceea ce spui despre radiaţia cosmică de fond pot trage concluzia că nici o gaură neagră nu s-a putut evapora până în prezent, deci toate trebuie să mai existe şi acum (cu excepţia celor înghiţite de alte găuri negre).
Cumva ştii care ar fi rata de evaporare a micro găurilor negre şi dacă acest fenomen a putut fi permis de radiaţia termică de fond?
0 0
Uf, daca vrei sa te bagi in formule si sa fie cat de cat accesibil, poti incerca aici http://en.wikipedia.org/wiki/Hawking_radiation#Emission_process

Asa cum vei vedea, aceasta rata depinde de masa gaurii negre.
...