Quark, dacă două unde diferite le putem modula în asemenea fel încât la interferenţă să dispară ambele, acelaşi lucru nu-l vom putea face niciodată cu fotoni şi cu atât mai puţin cu electroni, care au masă de repaus. Tot ce s-a făcut în acel esperiment a fost mutatea traiectoriilor fotonilor de pe un traseu pe altul.
Explicaţia cu interferenţa undelor în mecanica cuantică seamnănă cu următoarea:
Un om de ştiinţă taie experimental picioareleunei muşte. Apoi îi zice zice "Zboară!" şi acestă zboară.
Apoi îi taie aripile şi îi zice "Zboară!" şi musca nu mai zboară.
Concluzia savantului: "Dacă îi tai aripile, o muncă nu mai aude."
Quark: Şi, în sfârşit, o ultimă întrebare: care este sursa afirmaţiei tale "
teoria cuantica, prezice ca un corpuscul va avea o traiectorie UNICA
"?
Răspuns: Teoria cuantică se bazează pe o funcţie de probabilităţi. Matematica probabilităţilor are la bază statistica, adică măsurători reale. Dacă probabilităţile estimează procente din întreg, statistica măsoară întotdeuna întregul. Niciodată în realitate nu vei putea măsura poziţia unui corpuscul altfel decît întreagă, unică.
Şi cum te întreb eu: care e DOVADA că un corpuscul are simultan mai multe poziţii?!?
Teoria cuantică lucrează cu probabilităţi, deci estimări, traiectorii virtuale, închipuite. Numai măsurătorile finale sunt reale.
EU pot dovedi că un corpuscul, ori de câte ori îi vei determina poziţia va fi una singură, certă, incontestabilă, iar dacă fiecare poziţie a lui măsurabilă, deci reală, e unică, atunci şi traiectoria sa fiind formată din suma poziţiilor succesive e unică.
Tu poţi dovedi contrariul prin măsurătoare directă?
P.S.
Atâta vreme cât începi discuţia cu concluzia "cum de rezultă tiparul de interferenţă specific din experimentul cu două fante? Cum de se comportă fotonul ori electronul ca şi cum particula ar trece prin ambele fante simultan, ar interfera cu sine însăşi şi ar interacţiona cu ecranul detector. Sigur, tiparul de interferenţă este expresia statistică a felului în care ajung particulele, trimise una câte una către detector. Dar cum de ele nu se împrăştie peste tot, ci ca şi cum s-ar fi deplasat ca undă spre detector?" nu vom putea ajunge niciodată la rezultate, pentru foloseşti metoda creaţionistă: "Iată concluziile! Ce dovezi putem găsi spre a le susţine?"
Metoda ştiinţifică este: "Iată dovezile! Ce concluzii putem ptrage din ele?"
Dicuţia trebuie începută cu Prezentarea Datelor, iar acesea sunt că experimentul cu două fante produce pe ecran un tipar de benzi.
Că tiparul de benzi duce prima oară cu gândul spre ceva cunoscut, adicătiparul de interferenţă al undelor este un punct de plecare, un punct de sprijin, o cârjă pentru un şchiop, dar ce facem atunci când nu mai renunţăm la cârjă deşi piciorul e vindecat? Rămânem ologi pe viaţă, prin atrofierea muşchilor nefolosiţi.