Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

7 plusuri 1 minus
1.2k vizualizari

O echipa de la Institutul IFW din Dresda a facut un anunt socant - scindarea electronului in 2 parti - una responsabila de spin si alta de momentul unghiular !surprise

Deocamdata se afima ca cele doua componente nu pot fi extrase din materialul in care au fost puse in evidenta (un oxid al cuprului), fapt care semnifica ca nu sunt sub-particule "reale"- dar in domeniul cuantic trebuie sa fii foarte precaut cand afirmi ca "nu se poate"...

http://phys.org/news/2012-04-electrons.html

PS: Ca sa nu se nasca confuzii: raspunsul la intrebarea retorica prin care am introdus articolul, este NU ! Electronul ramane o particula fundamentala, indivizibila - cel putin la nivelul actual al stiintei. Este vorba doar de scindarea "tehnica" a proprietatilor lui - dupa cate am inteles eu. Poate cineva ne poate explica in detaliu fenomenul...

Senior (8.7k puncte) in categoria Stiati ca?-Fizica
0 0
Am citit si eu articolul indicat si nu mi-e clar ce numesc oamenii aceia "splitare"...
0 0
Din cate inteleg, ca persoana laica, electronul ramane tot o particula elementara avand: masa, spin, sarcina electrica. Oamenii de stiinta au ramas in pana de idei si continua sa sape cu acelasi instrument teoretic, pe principul diviziunii, ca asta stie mintea sa faca prima data. Teoria chibritului (daca il rupi in doua si inca o data in doua si tot asa..) nu mai functioneaza si atunci sunt prezentate diferitele stari ale electronului ca particule separate. E de-a dreptul amuzant.
Deja fizica cuantica este un focar de incertitudine care pune sub semnul intrebarii natura mintii umane si a ratiunii cauza-efect. Cand observatorul influenteaza prin simpla observare fenomenul, atunci fenomenul nu mai indeplineste criteriile pentru obiectivitate stiintifica si nu mai este stiinta (in sensul traditional).
Pare interesant conceptul de orbiton doar pentru ca ma duce cu gandul la fractali, respectiv conservarea unei proprietati la trecerea de la un grad de marime la altul. De ce acest fenomen nu a fost previzibil? Intr-un model teroretic 2D cum s-ar aranja acei electroni? Sau legile cunoscute nu permit a fi determinate nici macar de un calculator de mare performanta?
Sau, cu ce ne ajuta cunoasterea acestui orbiton? oamenii de stiinta incearca sa descopere oare modelele spontane de distributie/organizare si interactiune a particulelor elementare sperand ca in felul acesta vor demonstra ca universul organizat este un accident al haosului? cinic rau de tot
0 0

Adia, ce înțelegeți prin afirmația: Cand observatorul influenteaza prin simpla observare fenomenul, atunci fenomenul nu mai indeplineste criteriile pentru obiectivitate stiintifica si nu mai este stiinta (in sensul traditional) ?

În principiu, ce e această simplă observare prin care influențăm fenomenele?

Ce înțelegeți prin trecerea de la un grad de mărime la altul, cum definiți gradul de mărime în general?

Puteți, de asemenea, să detaliați modul în care legile cunoscute permit sau nu a fi determinate de un calculator de mare performanta? Cum poate un calculator să determine legile naturii?

0 0

1. Spun ca observatorul influenteaza fenomenele prin simpla observare deoarece nu exista un experiment izolat fata de observator; cum ar fi in celebrul experiment al fantelor inguste prin care trec fotonii/electronii, dar nu ma refer la patternul de interferenta de pe ecran, respectiv puncte izolate distincte sau benzi de minime si maxime, ci ma refer la instrumentul de detectie, care din cate stiu se bazeaza pe modificarile tranzitorii ale unui camp electric/magnetic la trecerea electronului. Acea variatie de camp modifica ecuatia intregului univers, dupa modelul efectului fluturelui si nu se poate prevedea daca nu este modificata nedetectabil si tranzitor energia interna a vidului ce contine spatiul prin care se propaga particula. Vidul e o notiune pentru tot ceea ce se afla sub limita aparatelor de masura inventate pana acum de om. 

2. Simpla observare este prelungirea simturilor noastre cu un aparat de masura, atunci cand atentia ne este focalizata pe un singur aspect al unui fenomen fizic. Corpul uman este energie si revin la ceea ce se intelege prin vid, este ceea ce se afla sub ceea ce putem masura. Nu stiu daca mintea poate avea vreun efect direct, dar odata postulat principul incertitudinii al lui Heisenberg, este clar ca la nivelul marimilor atomice orice masuratoare are un bias linkat la modul nostru de intelegere fractionata a realitatii.

3. Gradul de marime, nu este un termen potrivit, mai adecvat ar fi nivel de complexitate. Un exemplu facil este trecerea de la 2D la 3D.  Sau trecerea de la notiunea de viteza la notiunea de acceleratie. Acestea semnifica adaugirea unei coordonate, cu pastrarea legilor initiale si integrarea lor intr-un ansamblu larg, cum e cuprinsa legea gravitatiei newtoniene in teoria restransa a relativitatii.

4. Daca as sti sa raspund la intrebarea asta m-as fi facut informaticiana. Un calculator poate cauta algoritmi care sa se potriveasca unor seturi de valori date. Acum, in biologie se cauta interactiunile dintre moleculele proteice pe baza clusterelor de mutatii care apar in diverse cancere. Pentru asta mai intai s-au facut baze de date cu genomul asa-zis normal, adica cel mai frecvent intalnit la indivizii sanatosi. Apoi baze de date cu genomul tesutului tumoral. Apoi care si cate gene sunt modificate, in ce forma de cancer, ce organ, etc. Ce compusi proteici rezulta din acele gene, cum interactioneaza, cum se metabolizeaza...  Fara calculatoare aceste lucruri erau practic imposibile, pentru ca este un volum foarte mare de informatii pe care un om nu le poate procesa si ca sa le ordoneze i-ar lua zeci de ani. Interactiunile din organismele vii urmeaza probabil tot niste legi ale naturii.  Presupun ca un calculator poate sa sugereze sau sa confirme niste legi ale naturii, omul trebuie sa puna intrebarea corecta.

3 Raspunsuri

5 plusuri 1 minus

Truth, au început să-mi placă micile tale intervenţii cu ultimele ştiri din ştiinţă :) Şi niciodată nu vii cu banalităţi! Acum ne anunţaşi, nici mai mult, nici mai puţin decât separarea electronului?

Un articol bun pe subiect e aici: http://arstechnica.com/science/news/2012/04/electrons-like-gaul-come-in-three-parts.ars

Spicuiesc din el şi completez, pe ici pe colo:

Corpurile care se rotesc au moment cinetic. Când e vorba de particule elementare, numim acest moment cinetic spin. Spinul dă caracterul magnetic al diverselor materiale.

Electronii liberi ("nelegaţi" de nucleul atomic) sunt indivizibili. În interiorul materialelor însă, interacţiunile dintre electroni dau naştere la aşa-numitele cvasi-particule. Nu mai trebuie gândit "clasic", particulele ca "bile". Aceste cvasi-particule sunt stări cuantice.

Fizicienii din Dresda au creat cvasi-particule prin care s-au separat caracteristicile orbitale ale electronului de spinul acestuia, folosindu-se de un material special în care interacţiunile dintre electroni sunt dominante. Folosind o tehnică cu nume ciudat, împrăştierea de raze X neelastică rezonantă (resonant inelastic X-ray scattering) - au văzut cum caracteristicile orbitale ale electronului s-au propagat independent de spin.

În 1990 s-au făcut descoperiri similare: spinul a fost observat propagându-se separat de o altă caracteristică a electronului, sarcina electrică. Cele două stări cuantice au fost numite: spinon şi respectiv holon.

Ce e nou în noul experiment: observarea orbitonilor, cvasi-particule fără spin care conţin momentul cinetic orbital al electronului. Orbitonii au fost determinaţi teoretic anterior, dar acum este prima dovadă experimentală.

În concluzie, experimentul a arătat că spinul, sarcina electrică şi momentul cinetic orbital ale electronilor pot fi separate în trei cvasi-particule.

Aştept următoarea ştire bombă, Truth!

 

Senior (11.9k puncte)
0 0
Bune precizarile, merci !
0 plusuri 0 minusuri
Am publicat astăzi o traducere pe tema în discuţie:

http://www.scientia.ro/stiri-stiinta/80-fizica/3531-orbitonul-o-introducere.html
(25 puncte)
0 plusuri 0 minusuri
Forma structurii nucleare a electronului ar fi cilindrica inelara. Fiindca la dimensiunile particulelor elementare, din cauza campurilor de intensitate gigantica nu mai poate functiona simetria sferica, ci functioneaza numai simetria cilindrica.
Eu am dedus ca electronul este o structura dinamica de forma unei unde statioare de mare amplitudine, nascuta din interferenta constructiva a celor  k (=9 miliarde) de unde ale fotonului gama de la anihilarea electronului cu pozitronul, dupa refractia lor la 360 de grade, in conditiile unui mediu cu densitate energetica foarte mare. Cum este mediul nuclear, unde indicele de refractie ar fi 137. Unda stationara  de amplitudine gigantica a electronului se propaga (translateaza) pe o circomferinta de raza egala cu raza electronului  (Re= 2,81743*10^-15 m) si se comporta ca un motor electric rotativ bipolar (cu doua semiunde), care are turatia de 10^20 rot/s si puterea de 1080 W, cate 540 de wati pe fiecare semiunda. Deoarece diferenta de potential (caderea de tensiune) pe fiecare semiunda este de 27 V, iar curentul de semiunda al electronului este de cam 20 A.  In aceasta structura se gaseste ca forta de inertie (Fie=Me*a) este la echilibru cu forta electromagnetica  (Femg=Be*Ie*Lce). La fel puterea mecanica (Pme=Fie*v) este egala cu puterea electromagnetica (Pemg=Ue*Ie).Mai trebuie adaugat ca prin rotatia electronului bipolar cu turatia de 10^20 rot/s, electronul genereaza un camp electric pulsatoriu, care creste periodic din zero la maxim si scade de la maxim la zero dar nu-si schimba sensul fata de centrul de rotatie. Asta inseamna ca structura campului electric care pleaca de la sarcinile electrice este pulsatorie. Sau campul electric este pulsatoriu. Aceasta structura ar explica specificul interactiuniilor dintre sarcinile electrice.
Novice (120 puncte)
...