Pentru mine chestiunea e simplă: aplic și pe forumuri exact aceleași reguli pe care le aplic în societate, pentru că și forumul este tot o parte a societății, la fel de reală. Iar în societate aplic regulile pe care le-am învățat de la părinți și de la școală, printre care și regula politeții.
Să zicem că intru în vorbă cu un necunoscut în tren, la piață, în lift etc. Cum mă adresez? În afară de cazul că e un puștiulică, o să vorbesc cu „dumneavoastră” și cu pluralul de politețe. Fără îndoială că și ceilalți forumiști procedează la fel, cu excepția celor prost crescuți.
Apoi să zicem că dau telefon acasă la un coleg de serviciu. Îmi răspunde altcineva și nu-mi dau seama după voce dacă e copil sau adult. Cum mă adresez? Dacă e copil și îl iau cu „dumneavoastră” e nepotrivit. Dacă e adult și îl iau cu „tu”, iar e nepotrivit. Dar pe care dintre cele două situații nepotrivite încerc s-o evit în primul rînd? Evident, pe a doua. Deci vorbesc cu „dumneavoastră” și pluralul de politețe. Iarăși, fără îndoială că și ceilalți forumiști aflați în aceeași situație ar proceda la fel, în afară de cazul că sînt prost crescuți.
Și ajungem la forumuri. Atmosfera de pe forum e la fel de destinsă și amicală ca în tren sau la telefon. Oamenii sînt aceiași. Egalitatea dintre ei e aceeași. Eu sînt același. Limba e aceeași și regulile ei sînt aceleași. Singurul lucru care s-a schimbat este anonimatul: pe forum de obicei nu știi cu cine stai de vorbă și nici ceilalți nu știu cine ești tu. Atunci se pune întrebarea: de ce m-ar face anonimatul să vorbesc altfel? De ce dacă sînt anonim aș fi mai puțin politicos decît în viața „reală”?
Nu înțeleg de ce politețea ar putea părea o jignire. Sigur, dacă e o politețe mimată, ironică, atunci într-adevăr e jignitoare, dar politețea reală este doar un semn de amabilitate, de prietenie. Dimpotrivă, adresarea dintr-un foc la singular față de necunoscuți are o încărcătură de agresivitate, obrăznicie, batjocură, ceartă sau superioritate.
Apropo de răspunsul lui Quark, politețea e una și respectul e alta. Respectul este prețuirea deosebită față de cineva care a realizat ceva remarcabil sau care merită recunoștința noastră. Politețea este doar amabilitate. O respect pe mama, dar nu-i vorbesc politicos. În schimb sînt politicos cu vînzătoarea de bilete, dar n-o respect (pentru că n-o cunosc și nu știu ce realizări sau merite însemnate are).
Iar apropo de impresia unora că adresarea la singular este generalizată, precizez că eu știu cel puțin patru situri românești unde lumea vorbește cu „dumneavoastră” (cel puțin pînă ajung să se cunoască mai bine), și asta nu pentru că s-ar aplica vreun regulament draconic, ci pentru că așa consideră participanții că e frumos, din proprie inițiativă.
Pentru cine are răbdare, am discutat acum cîțiva ani aceeași temă și la Softpedia, unde s-au abordat o mulțime de alte aspecte: „Pronumele de politețe pe forum”.