Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

4 plusuri 0 minusuri
13.3k vizualizari

Dacă tot suntem în zodia întrebărilor existenţiale, vin şi eu cu această întrebare care vizează o expresie care a făcut o lungă carieră şi glorioasă carieră de-a lungul istorie, pornind, bănuiesc, de la romani, cu al lor "CARPE DIEM".

Mai precis este vorba de poetul Horaţiu, care a scris într-unul dintre poeme "Carpe diem quam minimum credula postero ", adică ceva de genul: "Trăieşte clipa, punându-ţi cât mai puţine speranţe în viitor".

Mă întreb cu ar fi posibilă o astfel de abordare, în afara unui scenariu apocaliptic? Să ne imaginăm un club din Bucureşti cu 2 băieţi care "trăiesc clipa", în sensul specificat de poet. Probabil că le-ar viola rapid pe două tinere mai "obraznice", căci mâine probabil nu va mai fi, nu?

Este asta o vieţuire reală, una în care trăieşti ca şi cum ziua de mâine nu ar exista? Deci nu mai există nicio responsabilitate virtuală pentru faptele tale? Eu cred că nu. Niciodată nu mi-a plăcut expresia asta, pentru că deşi îţi dă un mic fior de libertate, este inaplicabilă în fapt. Ce părere aveţi?

Senior (11.9k puncte) in categoria Psihologie - Filozofie
0 0
Se refera la prezenta constienta in tot ceea ce faci. Dar depinde ce intelege fiecare prin viata ori prin "a trai" intrucat eu ma gandesc s-o faci cu suflet.
De aici putem evidentia ideea de a pune suflet in tot ceea ce facem pentru a simti ce inseamna sa traiesti.
Imi place imaginatia ta bogata, iti tradeaza personalitatea intrucat felul in care vedem lucrurile reflecta o parte din noi... pana una alta buna intrebarea :)
0 0
Viata "Ne" apartine, adica suntem ai ei,  ai vietii.
Suntem aici traindune clipa vietii noastre chiar in propria noastra viata exact in timpul vietii noastre. Carpe Diem - e prima idee ce se poate materializa in prima idee ce incepe educatia mintii. Daca este inteleasa asa cum a si fost gandita, adica "Inceputul" gandirii sa inceapa si sa se termine in inteles.
- Existam doar pentru a intelege!
- Dar ne place mult mai mult sa stim ce sa intelegem.
Eu mi-am dat seama ca "Adevarul" este acolo, trebuie doar sa-l vezi. Nimeni insa nu ne spune cum sau cand sau unde privirea noastra s-o indreptam, si daca vedem totul clar, oare chiar si este ceea ce vedem adevarul adevarat sau doar intelegem putin cate putin si asta doar cate unii dintre noi dar in definitiv v-om intelege cu totii fiindca se simplifica chiar si in joaca copiilor tot cursul vietii, apsolut orice, doar trebuie sa sti ca depindem de noi insine in definitiv si vom sfarsi iubindune cu adevarul celuilalt fiindca e mai usor cu cat se apropie de intelesul Maxim potent.
Vom intelege totul, si ii vom face sistem.
Acela care va functiona primul (ca si pana acum[Codul bunelor maniere, etc...]) si care va fi cel mai liber ca Liberul Arbitru.
Altfel... totul a fost in zadar gandit chiar fie acela Dumnezeu, e degeaba daca nu se poate face nici el inteles.
 - Ati inteles? :)

3 Raspunsuri

2 plusuri 0 minusuri
 
Cel mai bun raspuns
Am asistat la un seminar unde s-a discutat despre importanta timpului.

De ce are o valoare atat de mare Timpul? Tocmai pentru ca nu se poate recupera. O zi sau o ora pe care a pierdut-o nu se mai poate intoarce. Timpul este un bun limitat al fiecaruia.

Asadar, pentru mine, Carpe Diem inseamna a trai fiecare clipa cu folos, a face in fiecare clipa ceva care sa conteze pentru tine sau pentru cei apropiati tie.

Mai jos sunt cateva exemple de "pierdere" a timpului, timp care nu se mai intoarce:

- butonatul continuu al telecomenzii fara sa gasesti nimic interesant in cutia aia numita TV;

- verificatul retelei de socializare de mai multe ori si constatarea ca nu s-a postat nimic interesant;

- activitati pe care le consideram relaxante, dar care apoi ne iau o noapte si o zi intreaga de somn pentru a ne reface mental si fizic;

- vizitarea a zeci de site-uri, mintindu-ne ca facem cercetare pentru proiect, cand de fapt evitam sa ne apucam de lucru;

- etc

Cate "clipe" ai trait azi cu folos si cate au fost pierdute ???
Experimentat (3.6k puncte)
0 0
Timpul e un bun limitat... asadar, de ce vrei sa limitezi ceva bun, cum ar fi viata?
Sunt de acord cu tot inafara de importanta timpului, noi existam si inafara acestei iluzii.
0 0
Iahim, TU exişti în afara timpului. Noi nu. E verificat.
3 plusuri 0 minusuri

"Este asta o vieţuire reală".. evident ca NU, insa sens putem gasi in celebra expresie "traieste clipa". A trai fiecare clipa a vietii ca si cum ar fi ultima, este o abordare pesimista, insa versiunea optimista ar fi aceea ca viata are atat de multe de oferit incat timpul este oricum prea scurt pentru cat ar fi de cuprins cu simturile noastre, asa ca sa nu risipim clipele pentru lucruri care nu au importanta, sa incerca sa exploatam fiecare moment la maxim.

Daca aplici sensul asta celor 2 din exemplul tau, nu numai ca nu le-ar viola, dar ar profita din plin de toate momentele de traire sexuala intensa ce le presupune atat un eventual preludiu combinat cu a finaliza prin copularea fizica, cat si chiar mai mult, o explorare de tip sexual nu numai ca este foarte posibila, insa ofera premizele de a intalni persoane interesante si din multe alte puncte de vedere. Si nu vad o problema faptul ca ar porni de la intentii sexuale, ne ascundem dupa deget daca spunem ca e o viziune defecta, pentru ca la varsta adolescentilor si tinerilor din cluburi proababil e cea mai fireasca si naturala viziune. Dupa un timp poate ca viziunea initiala cu care initiezi un dialog, pornesti in a cunoaste o persoana, se mai schimba, dar asta e doar un aspect de forma. Fondul este insa acelasi, o clipa poate oferi mult, in functie si de cat esti de pregatit sa profiti de oricare din ele.

Deci sa sti Quark ca mie imi place chair mult expresia scurta "traieste clipa", niciodata nu am acceptat-o in modul pesimist care include si partea cu viitorul, desi ceva adevar poate fi si in sensul asta. Diferenta se rezuma (ca de obicei) la atitudinea pe care o ai in general legat de sensurile vietii (eu vad multe), modului cum reusesti sa-ti raspunzi la intrebarile existentiale, modul cum iti ajustezi si iti menti un echilibru interior.

Experimentat (3.1k puncte)
0 1
"Carpe diem" este motto-ul meu ca filozofie de viata,de-asta si simt nevoia sa raspund.Cred ca sintetizeza o viata de cautari,de incercari de a te apropia de Adevar.Tocmai pentru ca ai libertatea de a-ti trai clipa aceasta care nu se mai intoarce,trebuie sa nu ratezi ocazia de a fi exact cum vrei tu:fii bun daca asa simti din fiinta ta!Daca Satana te indeamna sa faci ce-i face lui placere,fa-o,dar nu uita ca totul se plateste!Si faptele bune se platesc(mai ales),dar asa ne incearca Domnul,sa nu cadem in trufie dupa o fapta buna.
0 0
Întrebarea era pentru oameni lucizi, nu pentru fanatici religioşi. E drept, am uitat să precizez în întrebare.
0 0
Merci,e un compliment pentru mine,nu o jignire,asa cum ai vrea tu,experimentatule(ma rog,aici as avea unele indoieli).
0 0
satana asta de care pomenesti dumneata Elena, este tot creatia zeului caruia i te inchini, iar daca tu crezi in basme e fix problema ta proprie si personala. Cineva spunea ca de asta credintei ii zice asa, pentru ca NU e cunoastere.. e doar credinta membrilor uneia din acele gasti numeroase si ignorante.
0 0
Elena, compliment a şi vrut să fie :) Să fii fanatic religios e la modă, e trendy. Eşti în rând cu lumea. Deci e perfect! Dar ăsta e site de nişă, cu ştiinţă şi chestii din astea naşpa, unde unii sunt un pic riguroşi, întrebători, critici. Tu nu trebuia să fii pe site-ul fanaticireligiosi.ro? Dacă te-ai rătăcit, no problem. E drept, Internetul e mare.
0 0
Spunea cineva(Blaise Pascal,mi se pare) ca ceva cultura te poate indeparta de Dumnezeu,ceva mai multa cultura te poate reapropia.De ce oare credem ca stiinta si religia se exclud reciproc?Cand de fapt religia "stia" ceea ce stiinta se straduieste sa afle.Einstein zicea ca stiinta fara religie e imperfecta,iar religia fara stiinta e oarba.Eu as indrazni sa spun,ca pana si Einstein avea limitele lui,ca orbi pot fi oamenii de stiinta,dar nu religia.Si in afara de asta mai pot fi si trufasi oamenii de stiinta,ceea ce religia considera unul din cele mai mari pacate,pentru ca te face sa-i dispretuiesti pe altii,sa ai impresia ca esti superior,fara sa faci minimul efort de a intelege ce a vrut sa spuna:crezi ca-l reduci la tacere spunandu-i ca nu stie nimic,ca n-are ce cauta acolo unde tu ai ajuns,vezi-Doamne!De parca ar exista cineva care sa stie ceva.E cale lunga sa ajungi sa-l intelegi pe Socrate care spunea ca e sigur de un singur lucru:ca nu stie nimic.Oamenii de stiinta adevarati sunt in primul rand credinciosi.Daca-l consideri pe Einstein om de stiinta,atunci citeste povestea asta:http://www.misterele.ingerilor.ro/mod_articole-52-72-ro-Stiinta-versus-Dumnezeu-cu-Einstein  .Si ca sa inchei,cred ca ai dreptate,nu trebuia sa intru aici,lipsa de respect si ingamfarea ma oripileaza,nu stiu cum permite un site asa de serios ca scientia sa se numeasca experimentat cineva care incepe un dialog prin a jigni.Ca sa ai o sansa in drumul spre cunoastere trebuie in primul rand sa admiti asta:eu sunt prost,tu esti prost,care-i problema?
0 0
Îmi manifest şi eu ignoranţa. Nu cred că există un conflict real între religie şi ştiinţă, ci între oamenii religioşi şi oamenii de ştiinţă. Cel puţin aşa spunea şi Ion Petrovici, un filosof român.
Cât despre Socrate şi mult discutata sa neştiinţă, trebuie spus că aceasta e, de fapt, o ironie. Filosoful nu ştia care e principiul lumii, el nu avea cunoştinţa aceea care să răspundă la întrebările fundamentale ale omenirii; dar avea destulă ştiinţă despre ceea ce e omeneşte posibil. Însă a şti tot ce e omeneşte posibil e NIMIC în comparaţie cu adevărata cunoaştere. De aceea, Socrate prefera să spună că nu ştie nimic!
Nu-mi place să dau sfaturi, dar trebuie să renunţăm să îi ponegrim pe ceilalţi pentru că sunt religioşi sau scientologi. E o falsă problemă! Şi ca să închei, vă reamintesc că şi Einstein şi-a recunoscut ignoranţa în raport cu ceea ce se poate şti şi ceea ce nu poate fi vreodată cunoscut.
0 0
"Oamenii de stiinta adevarati sunt in primul rand credinciosi" .. conita, nu te supara dar vorbesti niste prostii cat China! In randul oamenilor de stiinta exista intr-adevar si credinciosi sinceri, insa sunt extrem de putini, majoritatea fiind atei, sau chiar activeaza in societati care dezbat si in final combat credintele religioase! Pe toate, nu numai crestinismul sau islamismul.. toate! Si te rog sa nu ma crezi, fa bine si informeaza-te singura, nu il intreba pe popa ca el vorbeste din stomac, asa ca tine!

"Nu cred că există un conflict real între religie şi ştiinţă" .. Asta e doar parerea ta, religia si stiinta nu exista in afara oamenilor, deci n-ai cum sa le separi de om. Conflictul este atat din directia religiei si sustinatorilor ei care contesta cunostinte dobandite prin metoda critica a stiintelor, dar si dinspre stiinte care combat argumentele de cele mai multe ori puerile ce sustin aceste religii.
"Einstein şi-a recunoscut ignoranţa"... mai mai mai.. daca si Einstein a fost un ignorant in ochii crestinilor, iar crestinii niste luminati, inseamna ca si merele lui Newton de fapt urcau in copac.. nu cadeau!! Astea-s poezii ce vi le recita pe ton lalait popa la slujba de duminica.
0 0
Nu e doar părerea mea. Cercetează!! Gândeşte-te, conflictul dintre ştiinţă şi religie de acum 500 de ani nu era între cele două domenii, ci între oamenii care credeau una sau alta. Dacă atunci, Biserica nu recunoştea adevărul ştiinţei (că Pământul e rotund etc.), în prezent este unanim acceptat de religie că Pământul nu este plat, dând astfel seama că nu a existat un conflict sui-generis între religie şi ştiinţă, ci între reprezentanţii acestor domenii de la acea dată.
A-ţi recunoaşte ignoranţa nu este câtuşi de puţin un act de laşitate, ci de realism. Nu poţi şti TOTUL!! Nu în faţa creştinilor a fost Einstein un ignorant, ci în faţa incognoscibilului!!!
0 0
Elena, nu mai continuu dialogul cu tine. Oricum tu ai certitudinile tale pe care nu ţi le voi schimba eu. O singură precizare: dialogul ala cu Einstein, de care eşti aşa de mândră este un FALS. Nu a existat o atare discuţie.

Măcar atât ai putea învăţa de pe acest forum: să verifici informaţiile, de oriunde ar veni ele. Şi mai e ceva: gândeşte! chiar dacă Pascal ţi-a "spus" ţie o chestie. Nici măcar Pascal nu a fost infailibil, oricât de ciudat ţi s-ar părea. Şi, ca să-ţi produc plăcere: da, nici Einstein nu a fost perfect. De exemplu, a ratat povestea cu mecanica cuantică, dacă înţelegi despre ce vorbesc.

PS. Site-ul cu îngeri cred că ţi se potriveşte ca o mânuşă. Eşti la fel de ruptă de realitate, pe cât sunt de nereali îngerii.
0 0
Da,m-ai convins,asa e ,dialogul n-are sens sa mai continue,toti sunt,mai mult sau mai putin,niste ratati.Toti au ratat,bine ca existi tu,perfectul care sa constate.
  Dar imi ramane si mie o satisfactie:cand o sa constati ca si tu esti un ratat,o sa fie prea tarziu....sau poate,nu...depinde de tine....
   Imagineaza-ti(daca prea plinul de trufie iti permite),ca stiu despre limitele teoriei relativitatii,dar Einstein a avut geniul sa recunoasca relativitatea in sens stiintific,mai greu i-a fost cu recunoasterea in sens filozofic,intuita si demonstrata de Bohr...Nu-ti face probleme,probabilesti tanar,mai ai timp...
0 0
Baţi câmpii cu graţie. Lasă-i pe Einstein şi pe Bohr să se odihnească în pace. Rămâi cu îngerii. Aici nu contează dacă încurci lucrurile între ele.

Nu-i niciun preaplin de trufie. Dimpotrivă. Pur şi simplu sunt sătul să tot dau peste năuci ca tine, care-au citit 3 maxime, dar nu au gândit o clipă de unii singuri, cum tot parazitează forumul ăsta. Sunt atâtea locuri pe unde zăbăucii pot sta liniştiţi, vorbind în voie cu semeni, dar ei ţin morţiş să vină aici, ca să arate ei lumii ce stupizenii ştiu ei.
Iar la poveşti cu îngeri, dzei şi discuţii imaginare cu Einstein nu vă întrece nimeni.
0 0
Esti foarte convins ca ingerii sunt nereali.Cu siguranta stii si ce e aia realitate.
 Cum le stie el pe toate,manca-l-ar mama!
 Universul pentru tine nu mai are niciun mister.
 Poate nu stii si in acest caz ti-o spun eu:numai prostii au certitudini!
 Viata poate fi traita in doua feluri:crezand ca nu exista mistere sau ca totul e un mister,a spus-o cineva mai destept...
0 0
Iata o certitudine de-a Elenei: "numai prostii au certitudini!"
"Esti foarte convins ca ingerii sunt nereali." Nu a spus asa ceva, insa asa cum o spui tu, dai impresia ca tu afirmi ca sunt reali; daca afirmi asta, as dori sa aduci argumente si dovezi concrete la o asemenea afirmatie ca ei exista si sa nu ceri altora sa demonstreze inversul afirmatiei tale (ca nu exista), e sarcina celui ce afirma sa demonstreze!! iar daca nu afirmi, nu mai baga vorbe in gura altuia, e o chestiune de bun simt!
0 0
Stai linistit,una e sa zic eu ca sunt prost si alta sa mi-o zica altul.Si-apoi am si incertitudini,sau nedumeriri,ca sa zic asa:avocatii experimentatilor se numesc juniori?
 Draga maestre,clientul dvs-tra a spus chiar asa:PS. Site-ul cu îngeri cred că ţi se potriveşte ca o mânuşă. Eşti la fel de ruptă de realitate, pe cât sunt de nereali îngerii.
 a comentat Quark Experimentat acum 10 ore
Din doua una:ori ingerii sunt nereali si eu rupta de realitate,ori ingerii sunt reali,iar eu ....nu am certitudini,poate tu,in ce ma priveste.
0 0
Poate ca ar trebui sa ne maturizam... Religiosii cu zeii, ateii cu stiinta, toti au certitudini...care-i diferenta? Daca stiinta nu a demonstrat ceva nu inseamna ca nu poate exista!
Universul a existat cu mult inainte sa apara omu' cu stiinta lui...ganditi-va la asta.
Sunt unele lucruri pe care ti le dovedesti singur, asta daca esti destul de matur sa-ti asumi raspunderea in ceea ce te priveste.
PS: imi place cum divagati ca de obicei. :)
2 plusuri 0 minusuri

           Mie îmi place sintagma asta. Poate că nu ai înţeles-o cum trebuie. Vechea maximă „carpe diem”, tradusă în româneşte uneori prin „trăieşte clipa”, alteori prin "fructifică ziua" (traducere pe care o consider cea mai bună) e un îndemn spre concentrarea (savurarea) la ceea ce faci într-un anumit context şi nu cum se crede de obicei, că ar însemna să-ţi trăieşti viaţa dedicat plăcerilor de moment. Indiferent ce anume întreprindem din agenda noastră zilnică, trebuie să fim centraţi pe ceea ce facem în momentul respectiv. Deseori, din cauza lipsei acute de timp, citim atunci când savurăm un măr ori ne gândim la plata facturilor lunare, atunci când sărbătorim alături de cei dragi. În sensul acesta exemplele pot curge fără oprire.

      Ce putem face pentru a trăi fiecare clipă a vieţii noastre într-un mod cât mai oportun?!.. Cred că omul trebuie să aibe puterea de a se uita în oglindă din când în când şi să se întrebe cine este şi ce vrea de fapt de la viaţă. Pentru că omul este capabil să imortalizeze fiecare acţiune a sa în CLIPĂ!

Junior (674 puncte)
0 0
Liviu, scrii poezie? Pentru că vorbeşti frumos. Mie, în schimb, îmi place, când vorbesc, să înţeleg şi eu, şi cel ce mă ascultă.
Ce-i aia "să imortalizez acţiunile în fiecare clipă"?

Deci, după tine,  "trăieşte clipa" înseamnă să te concentrezi pe ce faci la un moment dat. E o interpretare ok.
0 0
Nici eu nu înţeleg.. cum adică "mie. în schimb, îmi place, când vorbesc, să înţeleg şi eu, şi cel ce mă ascultă."? Vrei să spui că nici măcar eu nu ştiu despre ce vorbesc?!.. Mă rog, eu cred că am fost destul de explicit, exceptând, într-adevăr, poate ultima propoziţie.
Am scris "clipă" cu majuscule tocmai pentru a sesiza nuanţa. "Clipa" este ceva etern. Ea nu devine, ci "este". Sunt filosof, prea puţin poet (în sensul obişnuit al termenului). Pentru a înţelege îţi propun să-ţi imaginezi Existenţa (realitatea ca atare) ca fiind nimic altceva decât un film! Iar "clipa" este una din miile de imagini ce intră în alcătuirea filmului respectiv.
Prin urmare, "a trăi clipa" înseamnă a imortaliza fiecare moment (clipă) al "filmului vieţii". Înseamnă a trăi cu adevărat. Înseamnă a savura orice moment al zilei, nu ca şi cum ar fi ultimul sau primul, ci ca şi cum ar fi singurul!!!
0 0
Interpretarea ta este cea mai uzitată. E ok. Dar nu cred că este practică. Nu ai cum savura fiecare clipă a vieţii, cere o concentrare de care nu suntem capabili. Nu poţi trăi 12 ore pe zi, extaziat de fiece clipă. Practic, este o imposibilitate.
Şi mai e un aspect: filozofia asta cred că se naşte din constatarea că trăim viaţa la "foc mic". Şi ne-am dori mai multă "vâlvătaie", mai multă acţiune, mai mult simţământ. Din nou, nu cred că posibil, sub aspect practic, să trăim aşa cum credem că ar fi posibil. Dacă am încerca, probabil că ne-am epuiza repede.
Cei care par că trăiesc clipa, adică sunt expansivi, vorbesc încontinuu, râd din orice şi nu se mai opresc din mişcare sunt doar... colerici.
0 0
Într-adevăr, este foarte greu de aplicat. Dar asta nu înseamnă că e imposibil. Apoi, asta nu presupune să fii extaziat în fiecare clipă, ci doar să trăieşti pur şi simplu acel moment. Dacă vrei, pot face o comparaţie, spunând că a trăi astfel presupune a vieţui la fel de natural ca şi un arbore, care îşi desfăşoară existenţa aproape imperturbabil. Deci nu trebuie să fim nevrotici, gândindu-ne mereu la cât de mult sau puţin am trăit clipa. La fel cum mersul pe bicicletă este dificil la început când se învaţă, apoi devenind atât de simplu (vorba aia: "e uşor ca mersul pe bicicletă"), la fel ne-am putea deprinde şi cu învăţarea acestei sintagme!
0 0
Pentru tine a trai arzand e sinonim cu a fi ca un titirez care nu se mai opreste si care mai si rade incontinuu.Foarte interesant,profund,complex...nici nu ma puteam astepta sa fie altfel.
  Mie preotul din sat mi-a zis ca a trai clipa e sa faci totul cu pasiune,cu drag...indiferent ce faci.Adica chiar daca nu poti sa faci ce-ti place,sa faci in asa fel incat sa-ti placa ce faci.
   Asa o fi?
0 0
"Mie preotul din sat mi-a zis", nici ca se putea altfel, insa vezi tu? inclusiv partea cu ganditul signgur face parte din acest "carpe diem", iar tu tocmai ai ratat un asemenea moment! Nu e dificil sa intelegi ca a savura micile placeri din viata, de a constientiza unele momente importante din aceasta viata, este un lucru deductibil relativ usor. O educatie buna te invata si asta, iar eu cand ma refer la o educatie buna exclud din start popii si religiile!
...