Pentru a putea publica, trebuie să vă înregistraţi.
Vf. folderul Spam după înregistrare.
Pune o întrebare

Newsletter


3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.4k comentarii

2.5k utilizatori

6 plusuri 1 minus
1.3k vizualizari

Fizica cuantica ne spune ca realitatea este creata de observator.Particulele subatomice sunt imprevizibile iar fizica cuantica a demonstrat  ca sub efectul observatorului particulele se transforma din unde probabilistice in particule vizibile.La nivel cuantic materia nu exista(exista doar energie) iar doar in momentul in care ne uitam la ea(sub actiunea observatorului) aceasta energie se transforma instantaneu in materie(Functia de unda colapseaza iar unda devine particula).In momentul in care efectul observatorului dispare particula devine iarasi unda(energie) iar materia(particula) dispare.Deci realitatea(materia care ne inconjoara) este o iluzie a creierului uman?Domeniul este Fizica+Filozofie(Filozofia stiintei in vechia versiune QA).

Junior (435 puncte) in categoria Fizica
editat de
0 0
Mecaica cuantica ne spune ca realitatea obiectiva este o iluzie din moment ce e formata ditr-o multitudine de subsisteme cunatice pe care noi le influentam cu fiecare interactiune.
Astfel fiecare are realitatea lui si in funtie de nivelul de perceptie este mai mult sau mai putin constiet de existenta sa.
Poate vrei sa spui ca viata cu care ne-am obisnuit si pe care o numim realitate este iluzia din moment ce nu se poate autosustine, starea noastra natuala este de a fi constienti dar programarea ne trimite inapoi la culcare in ignoranta.
Noi interactionam cu mediul prin intermediul simturilor dar informatiile prelevate sunt mai intai analizate de creier pentru ca apoi sa ne proiectam realitatea(holografica) in jurul nostru in functie de mentalitate(care din nou, este manipulata).
Ideea esentiala este ca noi facem parte din univers si existam interconectati cu tot ce exista dar trebuie sa-ti intelegi mai intai constiinta pentru a nu fi prins in iluzie.
Cred ca un exemplu elocvent ar evidentia mai bine poziti noastra la momentul actual...
Imagineaza-i un leu crescut in captivitate, pentru el realitatea se rezuma la cusca ori tarcul sau si la interactiunea cu cei ce-l hranesc ori admira dar asta nu inseamna ca asta este viata pe care ar trebui s-o aibe. Ceea ce traieste el este o iluzie a existentei dar pe care n-o constientizeaza pentru ca nu stie ce inseamna sa traiesti liber.
PS: mitul pesterii e mai bun decat exemplul meu pentru cei ce inteleg astfel de concepte...
Bafta BEST.

3 Raspunsuri

4 plusuri 0 minusuri

Salut Best,

Intrebarea ta se refera la Interpretarea filozofica a unor modele teoretice exprimate prin formalisme matematice, a teoriei cuantice.  Controversele in jurul acestui subiect nu au avut ca obiect corectitudinea, consistenta sau predictibilitatea asigurata de modelele matematice propuse ci interpretarea lor intr-un sens fizic si filozofic. Intre aceste controverse, sunt celebre cele dintre adeptii interpretarii Copenhaga, in special Heisenberg si Bohr, si alti fizicieni, ca Schrodinger sau Einstein. O prima dificultate cu care ne confruntam atunci cand incercam sa descriem in cuvinte functionarea sistemelor cuantice este aceea ca facem apel la notiuni venite din mecanica clasica: spatiu, timp, pozitie, viteza, traiectorie etc. Ele sunt utile atunci cand descriu situatii din lumea imediata, dar devin cel putin imprecise atunci cand sunt aplicate realitatii la limita, adica  relitatii la nivel cuantic, ca si la nivelul distantelor astronomice. Chiar si definirea unui nivel fundamental al realitatii devine in sine o chestiune problematica, deoarece ea pleaca de la relatia observator-observabil. Din acest punct de vedere, chestiunea colapsului functiei de unda trebuie privita astfel: Functia de unda descrie superpozitia unor probabilitati de stare a unui sistem cuantic, "potentialitatile sistemului" sau "situatii observationale" asa cum le numeste Heisenberg. Functia de unda nu prezice de una singura pozitia, traiectoria sau viteza unei particule ci trebuie luat in considerare "aranjamentul experimental"(Heisenberg) care, in functie de observabila masurata, conduce la evidentierea uneia sau alteia din starile probabile sau "potentialitatile" sistemului. Atunci cand, de exemplu, interpunem dubla fanta intre un fascicul de electroni si un ecran, efectuam o observatie, intervenim, dar aceasta observatie nu altereaza calitatea de particula a electronului, ea pune in evidenta natura ondulatorie a radiatiei, dandu-ne, despre traiectoria particulelor, o informatie surprinzatoare si dificil de explicat. Dificultatea vine in primul rand din faptul ca operam cu conceptul de traiectorie asa cum il intelegem din mecanica clasica, unde nu suntem constransi sa tinem seama de granularitatea spatiu-timpului. Detectarea particulei conduce la colapsul undei  dar nu conduce neaparat la disparitia caracterului ondulatoriu al propagarii electronului. Noua configuratie experimentala formata din obiectul observat (fasciculul de electroni), dubla fanta, ecranul, plus detectorul de particule (care interactioneaza cu sistemul cuantic), "aduce in actualitate o noua potentialitate a sistemului" (Heisenberg). Ca sa-ti raspund la intrebare, materia care ne inconjoara nu este o iluzie a creierului uman, dar in calitatea noastra de observatori, prin alegerea "aranjamentului experimental" ne facem parte activa la evidentierea uneia sau a alteia din "potentialitatile" sistemului. Un interviu exceptional realizat de David Peat cu Werner Heisenberg prin 1970, in care cel din urma isi expune ideile sale filozofice in conexiune cu cercetarea din fizica teoretica poate fi gasit la adresa http://www.fdavidpeat.com/interviews/heisenberg.htm. As mai adauga ca, daca realitatea ar fi o iluzie a creierului uman, creierul uman insusi  ar fi o notiune fara sens, de vreme ce il situam si pe el in realitate. Continui sa ma raportez la axioma lui Descartes, "Dubito ergo cogito, cogito ergo sum" (chiar daca dupa unii nu prea mai e trendy :) ).

Senior (6.6k puncte)
editat de
0 0
....................
2 plusuri 0 minusuri

Întrebare e bună (deşi cred că am mai discutat aspectul pe aici ori pe vechea QA), explicaţiile date, nu. Puiu a făcut o intepretare excelentă, după mine, a explicaţiilor lui TheBest.

Raportându-mă strict la întrebare, punctul meu de vedere este că realitatea este o iluzie, în sensul că nu avem acces la realitatea ultimă (la natură, aşa cum este ea în sine) în niciun fel, dat fiind că şi organele de simţ, şi tehnologia folosită pentru a surprinde aspecte ale realităţii fac de fapt intepretări ale realităţii, nu o furnizează aşa cum e.

De aici cred că porneşte şi dificultatea înţelegerii mecanicii cuantice, care s-a afundat în "infinitul mic", în lumea subatomică, unde metodele noastre clasice (organe de simţ, tehnologia, limbajul) şi-au atins limitele.

Asta nu înseamnă că ce vedem, atingem nu este real, ci doar că în fapt este o versiune a realităţii, după "calibrarea" intrumentului cu care o surprindem.

Senior (11.9k puncte)
2 plusuri 0 minusuri
uau Puiu!.. documentat, nu asa!.. :).. Chiar daca profesia mea e inginereasca si mai apropiata "sufleteste" de o tratare ca a ta pe care de altfel o inteleg in cea mai mare parte si cu care rezonez, cred ca intrebarea ar trebui sa aiba un raspuns care sa contina si putina filozofie...:).. Mai ales ca iluzia si situatiile iluzorii sunt o componenta extrem de prezenta in creierul uman si cred ca nu numai.

Creierul uman lucreaza cu forme pe care si le construieste si le diversifica permanent, le face mereu mai sofisticate si incearca sa-si creze chiar o ierarhie, forme ce genereaza forme. In procesul de creare a formei, iluzia se poate strecura foarte usor din cauza modului cum lucreaza creierul nostru, evoluat sa supravietuiasca intr-o situatie relativ cunoscuta unde perceptia formelor functioneaza relativ bine, dar unde "marginile" cunoasterii actuale practic se manifesta prea putin. Teoria cuantica nu are nici un fel de relevanta in procesul de constructie al unei forme ce are corespondent clar in realitatea obiectiva, accesibila simturilor omului. Marile provocari intelectuale se axeaza tocmai pe abstractizarea unor forme ce nu pot fi "atinse" si deci confirmate prin simturi, ci doar prin efectele observate sau deduse in realitatea obiectiva (curentul electric, campul magnetic etc), forme ce presupun un efort de virtualizare aproape totala a fenomenologiei, pentru cel ce incearca sa inteleaga ce naiba se intampla..:)..  

Astfel, nu numai realitatea obiectiva devine extrem de expusa senzatiei de iluzoriu, dar si unele notiuni si concepte care sunt de fapt acele forme abstracte si neintelese deplin: liberul arbitru, constiinta, universul cu dea-ntregul... Pana si definitia iluziei trebuie atent abordata, iar aici imi pare ca precizarea lui Puiu legata de posibila starea de iluzie inclusiv a creierului, trebuie subliniata in sensul ca definitia iluziei trebuie sa traga linie de demarcatie intre conceptele bazate pe perceptia prin simturile si intelectul uman, care deci sunt reale (neiluzorii) si celelalte, care orbiteaza in jur, care nu pot fi inca sau deloc catalogate ca si realitati, ci doar iluzii.

Asadar si eu sustin ideea ca realitatea nu numai ca nu este iluzie, ci este antonimul acesteia, este confirmarea prin simtire si inteligenta a intregului sistem de interactiune a omului cu mediul, ca parte a acestuia.
Experimentat (3.1k puncte)
0 0
"Teoria cuantica nu are nici un fel de relevanta in procesul de constructie al unei forme ce are corespondent clar in realitatea obiectiva, accesibila simturilor omului."
Intocmai realitatea obiectiva este iluzia din moment ce este formata dintr-o infinitate de subsisteme cuantice pe care obervatorul le influenteaza(de aici reiese subiectivitatea). Daca la nivel micro, influenta se manifesta intr-un fel poti fi sigur ca se respecta si la nivel macro datorita naturii fractale a universului.
Din ultima ta fraza reiese ca nu ai inteles intrebarea...
0 0
Din ultima ta propozitie reiese ca n-ai inteles nici intrebarea si nici raspunsul meu. Si asta mai ales pentur ca sunt convins ca definitia ta a realitatii e diferita de ce cred eu.
Realitatea la un moment dat este numai una si nu este o stare influentabila. Nu presupune alternative, sau influente, este o stare de fapt instantanee, o poza. Ca exista o dinamica permanenta, ca starea asta se poate modifica de la un moment la altul, e adevarat. Si da, putem influenta stari ale realitatii, pentru ca si noi suntem parte a aceluaisi sistem. Teoria cuantica scoate in evidenta un comportament deosebit al materiei, comportament care nu poate fi decat estimat din cauza acestei dinamici si a influentelor observatorului. Dar o realitate instantanee exista mereu, si chiar daca nu o putem mereu constientiza prin simturi (inclusiv prin extinderea lor cu aparatura), sau prin intuitia ce ne-o confera inteligenta, nu-i putem da o forma asa cum stim noi, ea exista si se manifesta. Prin cunoastere putem sa interpretam conform cu posibilitatile speciei noastre parte din acest stop-cadru, putem estima sau aproxima evolutia realitatii inconjuratoare, ne putem folosi de avantaje, feri de pericole etc.
Iluzie este ceea ce credem noi uneori ca ar fi realitate!
0 0
Si tu stii toate astea pentru ca...?
Abea intelegem realitatea perceputa dar tu deja o definesti pe cea neperceputa, ciudat :)
...