Dragostea are simultan următoarele proprietăți potrivite pentru cîntece:
- Poeții și textierii sînt motivați, prin propria lor experiență, să scrie despre dragoste. Chiar și atunci cînd acele experiențe personale de dragoste sînt triste, o parte din amintirea lor este plăcută, nostalgică.
- Ascultătorii cîntecelor le ascultă și ei cu plăcere, tot pentru că le aduc aminte de întîmplări personale, mai vechi sau mai noi sau chiar curente.
- Dragostea poate avea o mare mulțime de aspecte diferite, de la comic la tragic, de la platonic la sexual etc., deci oferă o mare varietate de moduri de abordare lirică.
- Spre deosebire de multe alte sentimente, dragostea este universală, la fel de valabilă și în Egiptul antic, și în Verona lui Romeo și a Julietei, și în Parisul de ieri, și în Bucureștiul de azi, dincolo de clase sociale, indiferent de avere, inteligență sau cultură.
Există și alte sentimente puternice, de exemplu tristețea produsă de moartea cuiva, sentimentul de nedreptate socială, teama față de ororile războiului, bucuria față de frumusețile naturii etc. Iar poeții scriu și despre ele, compozitorii le pun pe note și cîntăreții le cîntă. Dar astfel de cîntece au în general mai puțin succes, pentru că puțini ascultă cu plăcere cîntece despre moarte, puțini înțeleg nenorocirea unui țăran fără pămînt etc.
Avem poezii despre înțelepciune, patrie, lună și stele, limba română, eroi naționali, cățeluși, întîmplări comice, haiduci, ostași, greieri și furnici, mateloți, mame, învățători, Dumnezeu, păsărele, daci, anotimpuri și așa mai departe. Apoi avem și poezii de dragoste. Dumneavoastră, dacă ați fi compozitor, ce poezii ați alege pentru a face un cîntec de succes? Și nu mă refer neapărat la succesul comercial, ci în primul rînd la bucuria publicului de a vă asculta cîntecul.