Oricine a intrat în adolescență ca mine, la începutul anilor '90, chiar dacă a cochetat cu rock-ul, a ascultat, fie și de nevoie, forțat de prieteni și conjuncturi, hit-urile Depeche Mode.
În celebrul hit ”Enjoy the silence”, cei de la Depeche Mode ne spun că:
----------------------------------------
Vows are spoken
To be broken
Feelings are intense
Words are trivial
Pleasures remain
So does the pain
Words are meaningless
And forgettable
----------------------------------------------
Am bolduit ceea ce m-a surprins azi reascultând o melodie pe care am iubit-o nespus atunci, fără să dau nici măcar un pic atenție versurilor (oricum înțelegerea englezei nu-mi permitea așa ceva la vremea respectivă).
Și întrebarea e: ce credeți că lasă o amprentă mai puternică asupra unei ființe umane în formare: plăcerile și durerile resimțite, sau cuvintele, adică, altfel spus, înțelegerea prin metode raționale a realității, asta în caz că individul respectiv are șansa de a avea parte de așa ceva în anii de formare?
