De fapt imaginea din întrebare e o păcăleală, întrucât cântarul nu va arăta absolut nimic. Am făcut o încercare și am constatat aceasta! Abia după ce am studiat mai bine cântarul mi-am dat seama de ce e așa. Explicația se poate da din imaginea următoare (partea de dedesubt a cântarului): (aici)
Senzorii cântarului sunt acționați prin cele patru piciorușe din colțurile cântarului. Se observă că ies puțin în relief, și se mișcă puțin la presare. În această poziție răsturnată senzorii nu sunt presați de absolut nici o greutate, sunt în aer. E normal să nu afișeze nimic.
În schimb când am așezat o platformă de lemn (care acoperea toți cei patru senzori) și peste ea am așezat câteva cărți, cântarul a „reacționat” și a afișat (culmea corect) exact valoarea afișată și în poziția normală. Mă așteptam să nu afișeze corect, pentru că m-am uitat pe internet la funcționarea acestor senzori și regimul de lucru în cele două poziții este puțin diferit (tija care de fapt conține traductorii, și e sensibilă la îndoire, este îndoită în sensuri diferite în cele două situații). Și totuși cântarul a funcționat corect. Se adeverește încă o dată vorba: teoria ca teoria da, practica ne omoară!
Iată schița simplificată a funcționării unui sistem de cântărire cu un astfel de senzor, senzorul figurat cu albastru: (aici)
Având în vedere că răspunsul este „afișajul cântarului nu va arăta propria masă”, să trecem la a doua întrebare: cum „cântărim” cântarul fără a folosi alt cântar.
Avem nevoie de o găleată cu apă, o sticlă de plastic de 2,5 l goală, aproximativ 0,5 Kg de balast (nisip, pietriș sau orice altceva care să intre în sticlă, eu am folosit vreo 15 baterii AA).
Se introduce balastul în sticlă, se astupă sticla cu dopul, etanș; se introduce sticla în apa din găleată cu dopul în jos căutând să aranjăm balastul astfel încât poziția ei, plutind pe apă să fie cât mai verticală. Facem un semn pe exteriorul sticlei la nivelul apei. Apoi pe fundul sticlei așezăm cântarul având grijă ca sticla să rămână în continuare verticală (se poate sprijini din trei părți, dar având grijă ca forța de sprijin să fie aplicată paralel cu suprafața apei pentru a nu influența măsurătoarea). Se face încă un semn pe sticlă la nivelul apei. Greutatea cântarului va fi egală cu greutatea apei ce încape în sticlă între cele două semne (legea lui Arhimede). Aceasta se poate acum măsura cu cântarul. Presupunem neglijabilă masa pereților sticlei între cele două semne (sunt câteva grame care în comparație cu eroarea cântarului, 100 grame, e nesemnificativă). De asemenea considerăm neglijabilă deformarea sticlei la presiunea apei.
Există posibilitatea măsurătorii chiar și în cazul când cântarul este defect. Ne mai trebuie în plus un vas gradat în centilitri. Măsurăm volumul apei dintre cele două semne și înmulțim cu densitatea apei (1 gram / cl.). E chiar mai precisă decât prima variantă.
Există și o a treia posibilitate, în care nu avem nevoie de nimic de cele dinainte, ci doar de cântar și un telefon mobil cu cameră, pe care sunt sigur că îl are aproape oricine la dispoziție. Se face o poză a cântarului, se mărește apoi poza până putem descifra și citii modelul cântarului. Cu același telefon dăm o căutare pe Net a modelului respectiv și din datele tehnice ale produsului obținem greutatea cântarului. Sigur e o metodă ce se poate contesta, dar totuși respectă formularea întrebării: nu folosim alt cântar!!! Și totuși se dovedește a fi foarte nesigură. La modelul cântarului folosit de mine am găsit în locuri diferite, la datele tehnice, greutăți total diferite de la 0,598 Kg (Amazon) la 1,733 Kg (eMAG). În condițiile în care eu am măsurat 1,4 Kg cu prima metodă și 1,35 Kg cu cea de a doua metodă. Acum îmi dau seama că e chiar media valorilor găsite pe Net. Dacă n-aș avea încredere în Arhimede aș zice că ceva nu e în regulă!
