Probabil expresia e o traducere a celei echivalente din franceză, à la douzaine, care pe lîngă sensul propriu „mulțime de [aproximativ] 12” îl mai avea și pe acela figurat, „de proastă calitate”. În orice caz, am găsit expresia de duzină, cu sensul figurat, în cărți românești din secolul 19: ofițerași de duzină, poet de duzină. Al doilea exemplu vine dintr-un dicționar român-francez din 1870, unde i se dă și explicația sensului: „de mic preț, de puțină considerațiune” sau „prea de rînd, prea comun”.
E simplu să înțelegem cum a apărut sensul figurat. Multe produse ieftine – fructe, ouă, cutii de chibrituri, farfurii, creioane, lumînari etc. – se vindeau cîte 12 (la noi moda duzinelor a trecut, dar în SUA vînzarea la duzină se practică și azi). În schimb produsele scumpe și bune se vindeau adesea la bucată. De aici contrastul, de exemplu, între scaune de duzină – scaune unicat.
Cu același sens am auzit expresia doi la leu, două la leu. Un politician doi la leu e dintre aceia care, prin ceea ce (nu) fac, nu valorează mare lucru. La fel e și expresia zece la leu, ca de exemplu în idei zece la leu.
