Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

3 plusuri 0 minusuri
1.3k vizualizari

Am văzut de curând 2 prezentări TED/TEDx pe tema învățării limbilor străine, 2 persoane care prezintă propria experiență pe tema din titlul întrebării. Le puteți vedea mai jos. Aveți o părere proprie pe subiect? Ce anume funcționează în cazul dvs.? Aveți mici trucuri personale despre care considerați că vă ajută în învățarea unei limbi străine?
 

Rețeta Lýdiei Machová este de a găsi metode eficiente și de a le utiliza sistematic, pe o perioadă în niciun caz scurtă de timp, cu răbdare, într-o manieră plăcută ție:



Chris Lonsdale distruge ”miturile” existenței talentului în domeniul limbilor străine și pe cel al metodei imersiunii, și vine cu 5 principii și 7 acțiuni proprii, promițându-ne că putem vorbi fluent o limbă străină în 6 luni dacă ne ținem de treabă după metoda lui. Le vedeți mai jos:


Senior (8.1k puncte) in categoria Informatii utile

2 Raspunsuri

4 plusuri 0 minusuri
Am. :-)

Întîi învăț fonetica limbii respective, că altfel n-am curaj să deschid gura. Iar a învăța fonetica limbii înseamnă să imit pronunția vorbitorilor nativi pînă la cel mai mic detaliu pe care-l pot sesiza (și să citesc despre fonetica limbii, ca să descopăr și detalii pe care nu le observ). Una din greșelile pe care le fac începătorii în învățarea unei limbi străine este să se rușineze să pronunțe fiecare sunet ca în limba respectivă, crezînd că sună caraghios. De exemplu, am văzut o mulțime de români care pronunță „zeăr” pe post de englezescul „there”, și asta nu pentru că n-ar putea pronunța cum trebuie, ci pentru că li se pare ridicol să se schimonosească. Nu, de fapt ridicol e să pronunți cuvinte englezești cu sunete românești. (Sigur, dacă ești franțuzoaică și vrei să atragi un american cu accentul tău sexi, e altă treabă...)

Apoi învăț gramatica limbii respective, adică morfologie și sintaxă. Fără astea nu poți construi propoziții, ci vorbești cel mult limba gimnastică, cu cîte un cuvînt ici-colo. Ca să te faci înțeles trebuie să spui propoziții legate, cu cap și coadă, și fără prea multe abateri de la gramatică. O greșeală sau două acolo, asta mai merge, dar dacă ciopîrțești sintaxa și morfologia de se alege praful din ele nu se mai înțelege nimic.

Atît pentru practicarea foneticii cît și pentru învățarea gramaticii ai nevoie și de un minim vocabular. Abia după ce te-ai pus cît de cît la punct cu pronunția și gramatica are rost să-ți îmbogățești vocabularul. E partea care durează cel mai mult.

Ca material de studiu nu mă opresc la manuale, ci încerc să ascult sau să citesc lucruri care mă interesează în cultura limbii respective, în orice caz lucruri care mă motivează să merg mai departe. De exemplu, în engleză ascultam BBC pe unde scurte, înainte de Revoluție, pentru că aveau știri de care la noi nu se auzeau sau teatru radiofonic SF, care la noi rar se găsea. În franceză citeam romane, ascultam muzică sau urmăream TV5. În japoneză citeam povești pentru copii și conversam cu japonezii.

Vă recomand și cartea „Polyglot: How I Learn Languages”, de Kató Lomb. Există un PDF la liber pe internet. Cartea conține trucuri prin care autoarea, o poliglotă celebră, a învățat o mulțime de limbi, inclusiv dintre cele mai grele. Un truc impresionant e să nu începi de la chestii ușoare ca „This is a pen”, ci să intri direct în cartea pe care vrei cu adevărat s-o citești în limba aceea. Cu un dicționar și o gramatică alături, buchisești prima pagină, a doua, și tot așa pînă cînd înțelegi tot mai bine și tot mai ușor. Pînă la sfîrșitul cărții ai învățat limba. Tot ea zicea, dacă îmi amintesc eu bine, că dacă te înscrii la cursuri de limba respectivă, înscrie-te direct la avansați. Nu pierde timpul la începători. O să fie mai greu, la început n-o să pricepi o boabă, dar vei progresa cu viteză foarte mare.

Nu știu dacă sfaturile astea funcționează la oricine. Probabil la cei care vor să învețe o limbă pentru că au nevoie la școală sau la muncă metoda asta nu merge. Numai cine vrea cu adevărat să învețe limba, pentru sufletul lui, va reuși.
Expert (12.9k puncte)
1 0

Mulțumesc pentru răspuns. Îmi place ideea de a plonja direct în chestiuni dificile, trecând peste nivelul începător. Altfel, ce credeți că ajută cel mai bine memorarea cuvintelor? Să existe vreo metodă prin care să activăm memorarea, chiar și atunci când învățăm de nevoie, fără mare plăcere, o limbă străină? Putem împinge cumva cu forța cuvintele în memoria de lungă durată?

Cartea recomandată de dvs., în caz că cineva nu o va găsi de unul singur, este aici:

https://www.tesl-ej.org/books/lomb-2nd-Ed.pdf

0 0
Îmi pare rău, nu cunosc metode de a învăța de nevoie și fără plăcere, orice-ar fi, nu doar limbi străine.

Pentru învățarea cuvintelor eu am o singură metodă: le folosesc cît mai frecvent cu puțință. Fie activ, adică în propria mea vorbire, fie măcar pasiv, adică din poziția de receptor (cititor, ascultător, interlocutor etc.). Cel mai greu mi-a fost – și-mi este în continuare – cu japoneza, din multe motive: am început-o tîrziu, la peste 30 de ani, are lexicul foarte diferit de al celorlalte limbi de care am idee, are multe cuvinte care seamănă bine între ele sau chiar sînt omofone etc. Tot ce pot să fac e să învăț cuvintele, să le uit, să le învăț din nou cînd mă lovesc de ele, să le uit iar, să le învăț iar, și tot așa. Pînă la urmă se lipesc ele în memorie. Iar dacă nu se lipesc, asta e. Cu puțin efort suplimentar le pot căuta cînd am nevoie să știu ce înseamnă.

Da, aceea e cartea de care ziceam.
1 plus 0 minusuri
1. Alegerea de materiale (video, text, audio) dintr-un domeniu preferat (de exemplu, astronomie, gastronomie) Pasiunea pentru acel domeniu e focul care menține motivația de învățare
2. Călătorii în țările unde se vorbește limba respectivă (pe cât posibil, cât mai multă interacțiune cu vorbitori nativi diferiți)
3. Scrierea unei cărți în limba respectivă sau derularea unui proiect, folosind limba învățată
4. Gramatica este ca structura de construcție a unei clădiri. Se dovedește extrem de necesară, dar nu este suficientă. Nimeni nu și-ar dori o casă cu fațadă admirabilă și finisaje de calitate, dacă la prima vijelie, ușa se înclină sau podul începe să trosnească.

Am expus mai degrabă 4 strategii. Micile trucuri se pot dovedi eficiente pentru unii, iar pentru alții, pierdere de timp.
Novice (139 puncte)
...