Salut Damian,
Înainte de a-ți da niște răspunsuri punctuale consider că este foarte necesar sa fie făcute niște precizări importante (zic eu) cu privire la limitele acestor teorii.
În primul rând acestea sunt foarte speculative. Sunt speculative pentru că nu prea se supun metodei științifice, ci se bazează mai mult pe niște deducții în care este implicată logica bunului simț. Acest tip de abordare, însă, are o foarte mare lacună. Mă voi opri aici cu argumentarea teoretică și îți voi da un exemplu concludent. Logica bunului simț in urmă cu ceva timp susținea faptul că planeta noastră se află in centrul universului, că este plată și că se întinde la infinit. Cum ar fi arătat astăzi teoria zonelor locuibile plecând de la acele prezumții total aberante in lumina noilor descoperiri, dar perfect logice atunci ? Sau daca s-ar căuta viața sub forma îngerilor din ”ceruri” ? Și exemplele pot continua.
În al doilea rând teoriile zonelor locuibile (pt că sunt mai multe) sunt foarte reducționiste, iar acest lucru este in legatură cu punctul anterior de vedere. În teoriile acestea se presupune ca viața sa fie similara celei de pe Pamânt. Carevasazică, discutăm despre structuri moleculare bazate pe carbon și organizate pe baza acelorași reguli. Numai că noile teorii cu privire la natura vieții extind foarte mult spectrul sub care poate exista viața (vezi viața bazată pe legături de siliciu, amoniac ș.a.). Mai mult, teoriile acestea se rezumă doar la planete asemănătoare Pamântului: telurice, o anumită mărime, o anumită activitate vulcanică, o anumită rotație, un câmp de temperaturi, etc. Ceea ce nu este tocmai acoperitor (vezi cazul lunii Europa a lui Jupiter unde se prea poate să descoperim viața).Extinderea la nivelul galaxiilor se face așijderea: se consideră galaxii asemănatoare Căii Lactee pe când in realitate există multe tipuri si subtipuri de galaxii.
În al treilea rând teoria este mai degrabă una probabilistică, ea punctând zonele unde este cel mai probabil a se dezvolta viața.
Revin la intrebările tale la care voi da niște răspunsuri punctuale și succinte, bazându-mă strict pe teoriile despre care întrebi, ci nu pe parerea-mi proprie.
1) Da, exista asemenea teorii.
2) Criteriile se reduc la galaxii asemănatoare Căii Lactee, dacă nu doar la aceasta. Prea aproape de centrul galaxiei se propagă energii de frecvențe mult prea mari generate de evenimente cosmice majore. Cu cât ești mai aproape de centrul galaxiei cu atât evenimentele sunt mai violente. Prea departe de centrul galaxiei nu există suficientă materie constituită din elemente grele necesare unei anumite structuri a planetelor și mai ales vieții (i.e. nu există suficient carbon). Cam acestea ar fi principalele delimitări.
3) Da, există o asemenea zonă și in Calea Lactee.
4) Granița interioară se află la circa 26.000 de ani lumină, granița exterioară se află la circa 29.000 de ani lumină. Vezi punctul 2 pentru cum s-au stabilit aceste granițe.
5) Nu există certitudine în nimic pe lumea aceasta, cu atât mai puțin într-o teorie care estimează (se bazează pe probabilități).
6) Nu cunosc. Poate ne ajută altcineva.
Sper că ți-am oferit o serie de răspunsuri satisfăcătoare.
O zi bună !
Din fosta secțiune Q&A
