Daca te referi la versiunea "tare" a principiului antropic, care spune ca cineva (sau ceva, o forta atotputernica si atotcuprinzatoare, bla bla) a creat universul pentru noi, asta nu se numeste stiinta, ci teologie pura plina de egocentrism care, pe mine, personal, ma lasa rece. Aceasta versiune "tare" nu explica, de fapt, nimic, ci doar incearca sa raspunda fara un fundament logic la intrebarea "de ce este universul asa cum e?", intrebare la care stiinta inca nu a raspuns.
In ceea ce priveste versiunea "slaba" a principiului antropic, aceasta nu este decat o simpla constatare a unei probabilitati. Sa presupunem ca universul ar fi infinit in spatiu si in timp. Oricat de mica ar fi probailitatea ca un lucru sa se intample in acest Univers, el, cu siguranta, se va intampla, nu? Versiunea slaba ne spune ca oricat de mica ar fi probabilitatea ca universul "stiut" (observabil) sa aiba exact aceste caracteristici fundamentale pe care le are si oricat de mare ar fi numarul de combinatii al constantelor sale, faptul ca noi il putem observa pe cel pe care il observam, este dovada ca cel putin un astfel de univers exista.
Principiul antropic spune ca universul este asa cum este, deoarece daca ar fi fost altfel, noi nu am mai fi fost aici ca sa-l observam. Cu alte cuvinte, se poate spune ca "nu e universul facut pentru noi", ci noi suntem un produs al universului asa cum este el.
Din fosta secțiune Q&A
