Ma refer la faptul că mintea este mult mai activă decât pot transmite cuvintele. Dacă gândurile ar putea fi transmise instantaneu, am realiza "convorbiri" de sute de ore in zeci de minute.
Prin astfel de mijloace știința ar putea avansa rapid deoarece dezbaterile mentale pe teme științifice ar beneficia de asamblarea teoriilor intr-un gestalt cuprinzator, dacă ar exista o minte care să le îmbine.
Presupun că s-ar putea transmite stări complexe și experiențe de viață tocmai pentru că ele modelează creierul și îi dau o anumită conformație. Aparatul s-ar regla nu la receptarea gândurilor ci pentru frecvența de bază a centrului neuronal de percepție de sine a persoanei respective. Calitatea de "qualia" din gândirea occidentală a unui obiect prezentat cunoașterii mentale, ceea ce pentru filosofii orientali budisti ar reprezenta "vedanā", ar putea reprezenta baza intuiției în domeniul științific sau în alte domenii ale cunoașterii și dacă ar putea fi transmisă, probabil că am redescoperi cooperarea ca dispoziție mentală primordială a omului. Dacă acest lucru s-ar întâmpla și cei toți cei oprimați, cei nedreptățiți, și-ar "striga" suferința în limbajul universal al creierului, dacă am afla toate îndoielile și ambițiile politicienilor, ale preoților, ale medicilor, in ce formă de organizare am mai avea incredere? Cum s-ar redresa balanța?
Mi se pare interesant de discutat despre principiile de funcționare ale aparatului respectiv. De exemplu, evaluarea unei teorii științifice poate ajunge la acceptare clară, acceptare ambiguă, respingere clară sau respingere ambiguă. Rezultatul acesta va fi "depozitat" ca index principal pentru toate conceptele implicate în acea teorie. Când se mai întâlnește cu aceeași teorie, creierul sare direct la rezultatul indexat anterior care poate fi și baza următoarei premise. Un gând este expresia unei activități electrice a unui grup de neuroni. În orice moment creierul lucrează și inconștient, fie că vorbim de controlul funcțiilor vitale, percepția corpului sau receptarea condițiilor de mediu, însă neuronii implicați au proprietăți diferite și depolarizarea lor se produce la impulsuri cu voltaj diferit. Un obstacol este ca la suprafața corpului ajunge ca voltaj nesemnificativ de puțin din activitatea creierului, precum o fotografie care isi pierde rezolutia cu fiecare milimetru pe masura ce este expediata. Pentru început, speranța mea e că există o frecvență bazală a centrului motor al vorbirii (aria Broca ce coordonează mușchii ce coordoneaza vorbirea articulata- când procesul cognitiv a ajuns la o concluzie), care se poate amplifica și apoi procesa mai departe.