Bine aţi venit pe Scientia QA!
Pentru a putea publica întrebări şi răspunsuri, trebuie să vă înregistraţi.
Atenţie! Este posibil ca e-mailul de confirmare a înregistrării să intre în Spam.
Pune o întrebare

Newsletter


3.5k intrebari

6.7k raspunsuri

15.2k comentarii

2.2k utilizatori

2 plusuri 0 minusuri
519 vizualizari

Dincolo de intelesul "gramatical" al termenului, cel din care deriva substantivul declinare, cu referire la cazurile substantivale, mai exista alte 2 utilizari, aparent contradictorii, ale verbului din titlul intrebarii.

- declinarea competentei, cu sensul de neasumare a detinerii unor cunostinte intr-un anumit domeniu si "pasare" a unei sarcini unei alte autoritati

- declinarea numelui, calitatii de..., cu sensul de asumare, spunere, prezentare a unei caracteristici proprii, a identitatii, etc.

Aveti idee care este "povestea", dpdv etimologic, a acestui verb? De unde provin aceste 3 sensuri? 

Senior (7.1k puncte) in categoria Limba Romana
2 0

As avea o sugestie. 

Deoarece originea cuvantului este latina, la noi a ajuns prin intermediul limbii franceze. In limba franceza, la verbul "décliner"  am gasit uneori numai doua sensuri (1 si 3 dintre cele enuntate de tine), aici: http://www.larousse.fr/dictionnaires/francais/d%C3%A9cliner/22250 si alteori apare un al treilea sens (al doilea din cele enuntate de tine), aici:http://dictionnaire.reverso.net/francais-synonymes/d%C3%A9cliner%20[refuser]care inseamna: a se inrautati, a se deteriora, a se ofili" de unde si substantivul declin. 

In Oxford Latin Dictionary 1968.pdf https://www.scribd.com/document/329454448/Oxford-Latin-Dictionary-1968-pdf , la paginile 491-492, se gasesc cuvintele declination, declinatus, declinis si verbul declino. 

Din ce am citit ma gandesc ca toate s-ar putea trage de la primul sens - declinatia planetelor - respectiv diferenta dintre unghiul sub care se vad acestea din locuri diferite sau in anotimpuri diferite.  Aceste declinatii ale planetelor reprezentau modul de observare a schimbarii si ciclicitatii. Acum fac o presupunere ca probabil se scadea intotdeauna din unghiul cel mai mare unghiul cel mai mic, adica se masura intotdeauna dinspre mijlocul cerului catre orizont, si in acest fel declinarea insemna scaderea unghiului sub care se observa corpul ceresc respectiv, adica era o coborare, o imputinare . Ei stiau insa ca masurau starea initiala si finala dar erau cuprinse si starile intermediare, si pentru fiecare dintre acele stari intermediare s-ar fi putut masura o declinare. Deci, ca sens declinarea era o masura a schimbarii ce ducea catre un rezultat mai mic decat de la punctul de plecare.

Si presupun ca declinarea cuvintelor, ca sens de schimbare (adaugare sufixe, prefixe) pentru cazurile gramaticale s-a adaptat cu sensul de trecere succesiva a acestora prin mai multe pozitii fata de alta parte de vorbire. 

Tot o presupunere este ca pentru antici studiul schimbarii pozitiei corpurilor ceresti furniza adaptarea unor termeni pentru intelegerea unor schimbari mai mici. Sau poate ca era invers.

In acest fel s-ar  putea unifica cele trei sensuri:

1. schimbarea formelor cuvintelor in diverse cazuri gramaticale

2. aspectul diminuare, coborare, imputinare, neasumare - declinare ca panta negativa 

3. declinarea numelui, a calitatii de..., cred ca ar trebui sa necesite neaparat o enumerare si ar reprezenta aspectele sub care poate fi privita persoana respectiva. E posibil ca in timp cuvantul sa se foloseasca si pentru o singura calitate deoarece cuvintele isi mai nuanteaza sensul odata intrate in uz.

1 Raspuns

1 plus 0 minusuri
Eu imi amintesc ca, in trecut, elevii erau obligati sa recite, sa enumere cu voce tare toate formele pe care le putea lua un cavant in functie de caz, gen, numar, in scopul de a le invata memorandu-le. Acest exercitiu se numea tot declinare ( inv. declinaciune, declinatiune, declinatie).Acest sens a fost preluat odata cu cuvantul din lb. franceza, pe filiera latina, ca de altfel si expresia declinarea identitatii, la care s-a ajuns probabil prin extensie. Persoanele trebuiau sa se prezinte, adica sa enumere cu voce tare toate caracteristicile dupa care puteau fi identificate. Cum limba evolueaza , acum ne putem declina numele, profesia, etc...putem chiar sa ne declinam identitatea vizuala , in scris ,printr-o carte de vizita sau un panou publicitar.

Cat priveste declinarea competentei, expresie preluata la noi probabil tot din franceza, s-ar putea sa cuprinda un alt sens al termenului latinesc declinare (décliner  in franceza) si anume acela de a se inclina (in jos),de a fi in declin, pe o panta descendenta, prin extensie , de a-si pierde puterea, gloria, influenta ...competenta, de a sfarsi, de a ajunge la capatul puterii....competentei.

Acestea sunt ,binenteles, incercari de explicatii simpliste. Asteptam sa ne lamureasca un lingvist.
Junior (354 puncte)
...