Propagarea căldurii înseamnă transferul ei de la un corp la altul. Există mai multe mecanisme prin care se poate transmite căldura, dintre care la școală ni se spun trei: conducția, convecția și radiația.
La conducție, căldura se transmite prin trecerea energiei cinetice de la o moleculă la vecina ei și tot așa din aproape în aproape. Cînd ții o linguriță în ceaiul fierbinte și vine căldura prin linguriță pînă la degetele tale, aia e conducție.
La convecție, gazul încălzit se dilată, devine mai ușor decît gazul dimprejur și se ridică, ducînd cu el și căldura înmagazinată. De exemplu, ții palma la 20–30 cm deasupra unei lumînări aprinse și te arzi, pentru că a urcat pînă la palma ta gazul înfierbîntat de flacără.
La radiație, căldura se transformă în unde electromagnetice (ca lumina) și se transmite prin orice mediu care este transparent la undele respective. De exemplu, Soarele încălzește Pămîntul prin radiație, compusă în mare parte din lumină vizibilă.
Dar mai sînt și alte mecanisme posibile. De exemplu, cînd bate vîntul dintre sud și aduce vremea caldă, avem o propagare a căldurii, dar nu e nici conducție, nici convecție, nici radiație, ci se numește advecție. Și altele, de exemplu circulația apei calde de la centrala termică pînă în calorifer, aerul cald produs de uscătorul de păr, sticla cu apă caldă pe care o pui iarna în pat să încălzească așternuturile etc.