Un obiect, chiar unul foarte reflectant și orientat cu normala spre radar, dacă e mai mic decît lungimea de undă, difractă puternic unda incidentă, adică o împrăștie în toate direcțiile, aproape în mod egal. Asta înseamnă, în cazul unui radar, că o fracțiune foarte mică din puterea emisă de sursă se mai întoarce spre detector.
Puteți face (sau imagina) un experiment într-o cadă cu apă liniștită, de exemplu cînd faceți baie. Ca sursă, produceți valuri mișcînd periodic sus-jos suprafața apei cu un deget (repejor, de cîteva ori pe secundă). Urmăriți cum se propagă valurile circulare și cum, cînd acestea ajung la o margine a a căzii, se reflectă înapoi. Marginea căzii e foarte lungă în comparație cu lungimea de undă (1 m în raport cu cîțiva centimetri) și astfel reflexia funcționează foarte bine. Dacă în schimb încercați să detectați reflexia de la un obiect mai mic, de exemplu un deget de la mîna cealaltă, veți observa că amplitudinea undei reflectate e mult mai mică, sau poate nici n-o veți putea vedea. La fel e și cu undele electromagnetice.
Parametrul important aici este lungimea de undă. Frecvența nu contează decît indirect, pentru că e legată de lungimea de undă. Iar amplitudinea nu contează deloc; reflectivitatea unei suprafețe e raportul dintre puterea reflectată și cea incidentă, iar dacă puterea incidentă se dublează, atunci se dublează și cea reflectată.
La reflexia undei pe un obiect aflat în repaus față de sursă frecvența se păstrează, deci și lungimea de undă (pe ținte mobile se produce efectul Doppler, dar la unde electromagnetice e greu de măsurat). Amplitudinea scade, din cauza reflectivității subunitare și a difracției. Faza se schimbă din două motive: pe de o parte lungimea traseului urmat de undă, iar pe de alta schimbarea cu 180° a fazei la reflexie.
La 3 GHz lungimea de undă e 100 mm. La 10 GHz e de 30 mm. Evident, unda cu lungime mai scurtă poate detecta obiecte mai mici. Limita de detectabilitate depinde de mai mulți parametri: geometria, poziția și orientarea obiectului, reflectivitatea lui, puterea sursei, sensibilitatea detectorului, modul în care se face prelucrarea semnalelor, sursele de zgomot etc.
Antena unei surse de unde electromagnetice are dimensiuni care depind liniar de lungimea de undă. De aceea, dacă se folosește aceeași configurație a antenei, dimensiunile unei antene de 3 GHz sînt de 3,3 ori mai mari decît ale unei antene de 10 GHz.
Obiectele semitransparente aflate pe drumul dintre sursă și suprafața reflectantă scad din puterea care se întoarce la detector, și astfel pot fi puse în evidență. Dacă ele mai și reflectă ceva înapoi spre detector, atunci timpul de propagare e diferit și deci radarul le detectează separat.
(Nu am experiență directă cu radare, ci numai cu unde electromagnetice.)