Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

1 plus 0 minusuri
1.9k vizualizari
Credeti sau nu in soarta?(Nimic nu este intimplator,totul se intimpla pentru un scop) SAU soarta(destinul) si-o face fiecare.
Junior (435 puncte) in categoria Psihologie - Filozofie
0 0
Tu crezi mai TheBest? De ce da? De ce nu?
0 0
Oamenii slabi si usor de manipulat cred in destin, oamenii constienti isi creaza viata din mers. Existenta destinului se prezinta in antiteza cu liberul arbitru. Suntem liberi sa credem ce vrem si acel lucru ne va defini si realitatea(cauza si efect).
0 0
domnilor   viata insasi e condusa vfara voia noastra oope un destin(karma)  orice ai face nu poti lupta impotriva  acestui destin
  mai devreme sau mai tarziu   asa vei afla ca  de multe ori inotii contra curentului
ai vrea dar nu poti
citeste    nhumarul tau al destinului si te vei convinge de sspuse;le mele
0 0
grea e romana asta...
0 0
Cum spuneam, usor de pacalit...asa mergi cu destinu pana unde te trimit cei ce profita de naivitatea oamenilor, viata celor manipulati e condusa de oamenii care constientizeaza puterea gandurilor.

4 Raspunsuri

2 plusuri 0 minusuri
Există un scop, dar nu este unul conştient sau planificat. Este motivaţia replicatorilor a căror vehicule suntem, a genelor. O anumită configuraţie genetică construieşte o maşină de supravieţuire mai performantă în mediul respectiv decât surata ei. Asta face ca să se poată multiplica şi progresa.

În mediul informaţional construit de maşinile genetice umane  (creierele noastre) circulă diferite structuri informaţionale replicatoare, numite de Richard Dawkins meme (idei). Una dintre ele este ideea de soartă. Aceasta funcţionează deoarece suntem interesaţi să avem o ţintă, un rost, o noimă, sentiment necesar supravieţuirii. Cei ce gândesc aşa au avut mai multe şanse de reuşită în mediul social uman decât cei ce credeau că n-au nici un rost.

În consecinţă, o soartă stabilită de cineva supranatural nu este dar un rost ce ni-l putem stabili noi da. Acest lucru se poate face numai în limitele cunoaşterii noastre şi a capacităţilor tehnologice. Într-un final, soarta este scopul de a supravieţui.
Junior (1.3k puncte)
0 0
De acord dar soarta in final o reprezinta evolutia iar scopul defineste si cand se manifesta.
0 0
Dupa Dawkins, memele se replica prin mecanisme culturale, ca structuri informationale. "Cei ce gandesc asa au avut mai multe sanse de reusita", dar ei au produs urmasi prin mecanisme biologice, adica si-au transmis mai departe genele, nu memele. Ideile nu sunt selectate prin mecanismul evolutiei.
0 0
"Ideile nu sunt selectate prin mecanismul evolutiei" - spune puiu. Dimpotrivă. Macanismele biologice sunt o consecinţă a genelor. Mecanismele culturale sunt o consecinţă a memelor. Evoluţia funcţionează indiferent dacă vorbim de gene sau de meme. Procrearea biologică este un atribut rezultat succesului genetic. Acele molecule au creat un mediu, mediul biologic, din ingredientele chimice aflate la-ndemână. În acest mediu s-a dus o "luptă" evolutivă, organismele bilogice fiind o consecinţă de vehiculare, colaborare şi perfecţionare a replicatorilor genetici. La un moment dat rezultatul evolutiv a generat fiinţe (homo sapiens) cu un creier capabil de a genera un nou tip de mediu, mediul cultural. Acest mediu este un rezultat evolutiv şi un câmp de vehiculare şi perfecţionare a noilor replicatori informaţionali, memele. O specie aparte o au aşa numitele tehno-meme (ex. focul, roata, computerul, internetul), capabile de a prezerva mediul în care ele se pot propaga, respectiv organismele şi creierele lor, binenţeles, ce le vehiculează, perfecţionează şi multiplică. La fel cum mecanismele culturale au la bază mecanismele biologice, şi cele biologice au la bază mecanismele chimice, mecanisme chimice ce au la bază la rândul lor mecanismele fizice. De fapt evoluţia se manifestă la toate nivelurile, nu este doar un atribut biologic. Este o consecinţă a "nemişcării" universului.
0 0
Imi place discutia cu tine. Am citit The selfish gene si The blind watchmaker. Sunt de acord  cu ideile lui Dawkins, dar nu sunt de acord cu "biologizarea" propusa de el in plan cultural. El propune un izomorfism intre planul biologic, in care elementele fundamentale sunt genele, si cel cultural, populat de meme. Nu demonstreaza acest izomorfism, dupa parerea mea. Evolutia biologica se bazeaza pe validarea mutatiilor, altfel viata ar fi insemnat o singura specie unicelulara populata de indivizi identici, pana la sfarsitul lumii. Spatiul cultural nu evolueaza in mod necesar pe principiul validarii memei mutante. Asta se vede din linearitatea evolutiei biologice si nelinearitatea evolutiei culturale, ceea ce anuleaza izomorfismul propus de Dawkins. Sa ma explic: cunosti, cu siguranta, demonstratia lui prin care arata ca prin mutatii aleatorii ale unor secvente de litere se poate  ajunge la un text coerent (the weasel experiment); Parametrul care arata dupa cate generatii de la mutatie ea devine caracteristica speciei poae fi calculat cu precizie si ne arata ca evolutia nu are loc in salturi Sa comparam cu evolutia memelor: acum nu mai mult de 250 de ani aveam inca modelul aristotelic al substantelor care difera intre ele prin proportia in care amesteca cela 4 elemente fundamentale:aer, foc, pamant si apa. In 1969 omul ajungea pe luna. Nu cred ca e nevoie de modele matematice pentru a constata nelinearitatea evolutiei culturale, se vede cu ochiul liber. Ar mai fi niste consecinte ale viziunii lui Dawkins asupra culturii, care ar conduce la unele idei de tip darwinism social, cu care, deasemenea, nu prea sunt de acord, dar sunt doar pareri personale. Dar ce ai vrut sa spui cu "nemiscarea" Universului?
0 0
Cred că ai înţeles greşit, puiu. Evoluţia are loc şi în salturi, oportunist, cât şi oarecum liniar, cum spunea Lamark. Dawkins chiar accentuează această dualitate. Pe de altă parte nu există o "valoare" a direcţiei evoluţiei. Am putea nici măcar să nu-i spunem evoluţie ci dinamism. Şi asta este evidenţiat de Dawkins. Pentru noi, ca obiecţi, subiecţi şi judecători ai fenomenelor ni se pare că drumul urmat este evolutiv, pentru că noi am fost cei avantajaţi (vezi speciile dispărute). Această imagine se datorează viziunii antropice de care suferim, declanşat de instinctul nostru de supravieţuire ca specie.
Fenomenul precizat de Dawkins reamarcă lipsa de intenţie a procesului. Replicatorul numit de el "gena egoistă" realizează, inconştient, involuntar şi amoral, maşinării biologice ce îl multiplică sau nu. Acest lucru se manifestă şi în situaţiile replicatorilor informaţionali, memele. Ideile nu sunt conştiente de sine, nu sunt intenţionat virale şi nu au capacităţi de decizie morală. Noi, oamenii, le putem da aceste valenţe. Aşa cum microroganismele circulă prin corpul nostru, trăiesc în simbioză cu noi (mitocondriile - presupuş foste virusuri) sau îl distrug, memele se comportă identic în creierul nostru. Activitatea este foarte "biologică". Virusurile se transmit între organisme utilizând vehicolele aflate la îndemână (aer, apă, schimburi de secreţii, hrană etc.) memele se transmit între creiere utilizând vehicule asemănătoare ca scop, dar specifice societăţii umane, aşa numitele tehnomeme: limbajul, desenul şi forma, cartea, imaginea animată etc. Aceste idei cu care creierul nostru este împănat au o singură "voinţă" proprie: de a se multiplica (inconştientă binenţeles). Faţă de ansamblurile genetice cele memetice se pot transmite între creiere fără a fi nevoie de contact direct, ca în cazul genelor, ci folosind tehnomemele amintite mai sus, cu capacităţi de traversare spaţio-temporală mult superioare genelor. În schimb au un mediu mult mai complex, creierele noastre.

Cât despre nemişcarea Universului a fost o greşeală de scriere. Am vrut să scriu: Este o consecinţă a lipsei de "nemişcare" a universului. Din motiv de limbaj literar pretenţios am ratat mesajul...
0 0
Profule, respect teoria lui Dawkins si opiniile tale. Cum se spune, ai cuvintele la tine si e o placere sa-ti citesc comentariul si explicatiile. Raman, totusi, la opinia ca fenomenul culturii este analizat corect si complet de modelele clasice ale filosofiei culturii. Desi interesant si atractiv, modelul memelor forteaza, in opinia mea, analogia cu mecanismele biologice. Poate ca sunt subiectiv si, dupa ce m-am impacat cu ideea ca eu sunt un vehicul folosit de niste lighioane mici si egoiste, chiar m-am acomodat cu ideea si am acceptat demonstratia, nu am mai acceptat si ca sunt "utilizat" de meme. Memele nu imi impaneaza creierul, mi-l impanez singur folosindu-ma si de un antivirus cu mai multe componente:dubiul, spiritul critic, exigenta.
0 0
Nimic mai corect, puiu. Numai că dubiul, spiritul critic, exigenţa, sunt şi ele meme. Însăşi filosofia culturii face parte din familiile memetice, ca şi cultura în sine.
Cât despre a te împăca cu ideea de a fi o colonie "de mici lighioane" este o imagine doar plastică. În realitate aici este valoarea. Aceste mici lighioane (atât cele genetice cât şi cele memetice) sunt "egoiste" la nivel de acţiune inconştientă şi involuntară. De fapt este o extraordinară valoare construcţia ce au făcut-o, fiinţe conştiente de sine, capabile de abstractizare, sentimente şi generatoare de noi forme ale existenţei (laserul sau inteligenţa artificială de exemplu). Nu fac apologia acestor "cărămizi" biologice sau informaţionale, ci a Universului în ansamblu ce a făcut probabilă şi posibilă existenţa ta (şi a mea, binenţeles), respectiv capacitatea acestuia de a deveni, într-un fel, conştient de sine.
1 plus 0 minusuri
Nu cred in soarta sau destin.

Tot ce mi se intampla e determinat de deciziile mele din trecut.

Nu sunt de acord cu expresia "asa a fost soarta" ci sunt adeptul expresiei "a-si lua soarta in propriile maini".

Scopul meu in viata nu este sa supravietuiesc, asa cum comenteaza cineva mai sus. Scopul meu este, ca atat cat supravietuiesc, sa o fac cat mai bine, mai util, mai intelept, etc.
Experimentat (3.6k puncte)
2 plusuri 0 minusuri

Salut prieteni !

Discutia se poate nuanta putin, functie de ce intelegem prin "soarta". In opinia mea, soarta omului nu este nici 100% determinista nici 100% aleatoare - si iata de ce cred eu asta :

- soarta omului are cativa parametrii cu nuante deterministe, cum sunt de pilda, configuratia "astrala" care a permis viata in coltul de Univers in care traim, apoi informatiile din ADN care ne "imping" in directia supravietuirii si transmiterii genelor, apoi mediul social care ne impregneaza un anumit comportament si sens in viata, etc.

- pe de alta parte actioneaza si destule influente aleatoare, de pilda catastrofe cosmice, geografice, sociale, etc. Negresit ca omul are "liber arbitru" de principiu (de pilda are optiunea sa-si continuie viata sau sa si-o curme), dar NU poate eluda total cadrul in care traieste (cum ziceam, cosmic, geopolitic, biologic).

- in concluzie, nu trebuie sa absolutizam, evoluam intr-un "borcan" si facem ce se poate face in astfel de conditii - reactionam la mediu (dupa cum convenisem cu AdiJapansmiley), dar nu putem sari din "borcan", de pilda.

- Best, esti tanar si sunt convins ca intrebarea ta are si un sens practic, nu doar ideatic. Destinul in vremurile noastre se leaga nemijlocit de mediul economico-social. Aici actioneaza concurenta, trebuie sa vezi care sunt atuurile tale, care sunt tintele accesibile, ce iti aduce satisfactie.E gresit sa tintesti Luna - cum spunea o butada, mai curand este potrivita o strategie "step by step"...

 

Senior (8.7k puncte)
0 0
Pas cu pas dar cu un scop bine definit si indiferent de influente daca avem vointa putem realiza orice.
Pentru ca vezi tu, exista o diferenta intre cum te afecteaza factorii externi si cum te lasi afectat de ei... Astfel, un cutremur poate surveni, te poti calma si usor va trece sau te poti panica si sari pe geam. Viata ti-o faci cu mintea iar influentele nu conteaza ci felul in care le percepi, astfel poti observa o oportunitate in orice situatie indiferent de context si lucrurile nu vor fi asa greu de digerat.
Cu cat realizezi mai repede asta cu atat mai bine.
0 0
Iahim, cred ca suntem in parte de acord privind rolul decisiv al mentalului asupra "carnii", adica in exploatarea resurselor corpului, numai ca eu ma opresc la fenomenele fiziologice normale, nu recunosc nicio transcendenta.

Sunt de acord ca printr-o autoeducatie a spiritului poti sa-ti gasesti echilibrul, sa-ti faci viata mai usoara, mai sanatoasa si mai frumoasa, DAR atat, restul lucrurilor sunt exclusiv pamantesti si se limiteaza la corpul meu.

Si am convenit unde o sa ajunga corpul meu (ba si al tau, sic!), 2 m sub pamant, doar informatia mea genetica va supravietui, precum si bagajul de cunostinte pe care am reusit sa-l transmit copiilor mei. Atat, si nimic mai mult !
0 0
Dar lucrurile nu sunt niciodata asa simple... Indiferent cat de mult am vrea sa simplificam imaginea daca inchidem ochii ea nu dispare, ci o percepem mai distorsionat. Ai fi surprins cat de departe ai ajunge daca ai constientiza cine esti dar din nou, asta o faci tu in sinea ta, la momentul potrivit.
As fi crezut ca mecanica cuantica va deschide ochii celor pasionati de stiinta cu privire realitate si legaturile noastre cu aceasta dar majoritatea raman la conceptele newtoniene.
1 plus 0 minusuri
Trebuie sa credem in ceva ,altfel nu atragi,,the secret,,depinde si de generatorul tau de impulsuri(inima),in functie de sentimente poti avea si soarta si destin...,,nimic nu este intamplator,,
Junior (1.4k puncte)
...