La efectul de capăt nu contează diametrul mediu al tubului, ci diametrul capătului în cauză, pentru că el e cel care produce efectul.
Forma de calotă sferică nu are mare importanță. Ceea ce „vede” unda sonoră nu este această calotă, ci forma interioară a tubului.
Există o anumită doză de lipsă de obiectivitate în afirmația că sînteți mulțumit de precizie și că de aceea nu mai aplicați corecția efectului de capăt. Altfel spus, dacă nu erați mulțumit de precizie și dacă prin corecția efectului de capăt ați fi obținut un rezultat mai bun, atunci ați fi aplicat corecția. Chestia asta în știință nu se face (de fapt se face, dar reflectă lipsa de onestitate a cercetătorului). O văd cîteodată la studenții cu care am de-a face, uneori mai subtil, alteori mai evident. Scopul experimentului nu este să potrivim rezultatul cu ceea ce știam dinainte că trebuie să iasă, ci să facem măsurarea cît mai cinstit, fără a ajusta rezultatul în funcție de așteptări.
Cînd suflăm mai tare în fluier, frecvența se ridică puțin (nu mi-e clar de ce), dar asta nu e un efect al armonicelor superioare, cele pe care le numiți supratonuri. Armonicele sînt multipli întregi ai fundamentalei, de exemplu în cazul dumneavoastră armonica lui do de 260 Hz este doul următor, de 520 Hz (după cum probabil știți, armonica a doua la blockflöte se generează ridicînd parțial degetul mare, cel de pe gaura singuratică din spate). Mica creștere de frecvență produsă de creșterea presiunii este de ordinul a numai cîțiva herți. Dar dacă v-ați luat precauția să suflați cît mai ușor e în regulă.
Aveți în casă un instrument care poate măsura frecvența sunetelor (iar asta v-o spune unul care nu știe nici măcar în ce țară locuiți). E calculatorul. Există programe gratuite cu care puteți prelucra sunete înregistrate cu calculatorul sau cu orice altceva mai aveți prin casă (telefonul mobil etc.) și afla cu o bună precizie ce frecvență are un sunet, mult mai precis decît prin comparație cu pianul. Iar dacă softurile făcute de alții nu vă ajung, vă puteți face propriul progrămel.
Ca idee, dacă în comparația cu pianul alegeți sunetul cel mai apropiat în înălțime, eroarea de măsură este de pînă la 3% (pentru că un semiton reprezintă o diferență de frecvențe de circa 6%), adică în cazul lui do de 260 Hz eroarea ar fi de pînă la vreo 8 Hz. Cu prelucrare digitală se poate măsura frecvența cu o precizie de sub 1 Hz (mult sub, dar la fluier frecvența fluctuează și devine inutil să o măsori mai precis).
Legat de soluție, în afară de cele cîteva mici surse de eroare v-aș mai reproșa și faptul că prin metoda cu fluierul măsurați viteza sunetului în fluier, nu în mediul unde ne-ar putea interesa. Dar asta n-a fost o condiție a enunțului, așa că nu pot avea pretenții.
