Bunica-mea avea 70 de ani si parul negru. La 100 de ani cand a murit, avea parul cum il aveam eu la 30, cand am inceput sa ma vopsesc. Maica-mea, la 40 de ani era in cap, cum eram eu la 25. Mie mi-au aparut primele fire de par alb la 18 ani.
Nu stiu ce sa spun... daca o fi stresul. Atunci de ce bunica-mea, care a trecut prin foamete si razboi, copii morti... nu a albit?
Poate ca o fi poluarea? Sau poate ca gandim mai mult decat acei oameni simpli, saraci cu duhul? Sunt convinsa ca si ei aveau ganduri, probleme... dar nu atatea ca noi. Traiau intr-un mediu limitat, vedeau numai ce este in jur si gandeau in functie de ce vedeau. Mai citeau cate o carte, o revista... si atat. De unde stirile Protv? :))
Este o intrebare pe care si eu mi-am pus-o, privindu-mi familia, de fiecare data cand imi vopseam parul. :)) Si pana azi, singurul raspuns logic pe care l-am gasit, a fost viata la oras, poluarea (poate si cea fonica), multitudinea de informatii, stresul.
Si m-am impacat cu situatia :)
