Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

1 plus 0 minusuri
2.7k vizualizari

Ce riscuri sau dezavantaje există atunci când urmezi un tratament cu hidrogen citrat de potasiu şi sodiu? Practic ce este această substanţă, cum se obţine şi cum anume reuşeşte să crească ph-ul urinii? Ce se întâmplă dacă valoarea ph-ului creşte peste 7,4? Această substanţă este cea mai bună soluţie împotriva calculilor renali? Ce asemănări sau diferenţe există în ceea ce priveşte creşterea ph-ului prin metabolizarea hidrogenului citrat de potasiu şi sodiu, comparativ cu metabolizarea bicarbonatului de sodiu?

Junior (925 puncte) in categoria Medicina - Sanatate

2 Raspunsuri

2 plusuri 0 minusuri
 
Cel mai bun raspuns
Există mai multe tipuri de calculi urinari (pietre) care dau naștere unei crize nefretice (criza dureroasă generată de migrarea unui calcul pe traiectul urinar) și unei litiaze renale (pietre la rinichi). 
 
Calculii renali sunt depozite minerale cristaline ce se formează în rinichi. Alături de concentrația crescută de ioni în urină, scăderea volumului și pH-ului urinei precum și reducerea nivelului substanțelor care inhibă în mod natural formarea calculilor (citrat, magneziu, mucoproteinele Tamm-Horsfall, bikunin) reprezintă factori favorizanți pentru dezvoltarea urolitiazei. 
Compoziția calculului depinde de tipul substanțelor prezente în exces. Poate fi vorba de o singură substanță chimică sau de compuși diferiți dispuși în mai multe straturi (compoziția centrului poate fi complet diferită de aceea a straturilor periferice).
 
În majoritatea cazurilor (95-97% din cazuri) calculii renali au în compoziția lor următorii compuși chimici: oxalat de calciu; fosfat de calciu; acid uric; struvit (fosfat amoniaco-magnezian): calculi asociați cu o infecție bacteriană. Aproximativ 75% dintre calculi conțin calciu.
 
Suprasaturarea urinei reprezintă cauza cea mai probabilă a calculior de acid uric și cistină însă calculii ce conțin calciu pot avea o etiologie mai complexă.
 
Hipocitraturia (o cantitate mică de citrat în urină) este un factor de risc pentru formarea pietrelor (calculilor) la rinichi întrucât citratul inhibă cristalizarea sărurilor de Ca. Citratul reprezintă anionul disociat al acidului citric, un acid slab care este ingerat prin alimentație și care este produc în interiorul organismului în cadrul ciclului acidului tricarboxilic.
 
Citratul are mai multe roluri în mecanismul formării pietrelor urinare. În primul rând se leagă de ionii de calciu din urină reducând activitatea ionilor de Ca ceea ce va duce la o scădere a supersaturarii fosfatului de Ca și a oxalatului de Ca. Citratul are un efect inhibitor direct asupra cristalizării și precipitării sărurilor de Ca. Citratul crește activitatea macromoleculelor urinare de a inhiba agregarea oxalatului de Ca și reduce expresia osteopontinei urinare care este un element important al matricei proteice de la nivelul pietrelor urinare. Excreția citratului urinar poate crește pH-ul urinar care este un factor în cristalizarea acidului uric și formarea  calculilor de acid uric precum și formarea complexului Ca-citrat-fosfat.
 
Un consum crescut de carne crește excreția urinară de Ca, oxalat și acid uric și scade pH-ul urinar. Folosirea unor diete bogate în proteine și sărace în carbohidrați, cu rolul de a scădea în greutate, crește riscul de formare a calculilor urinari întrucât aceste diete scad citratul urinar și 
nivelul pH-ului crescând nivelurile de Na și Ca urinar. O concentrație crescută de Na poate determina o hipocitraturie. 
 
Alcaloza stimulează excreția citratului, în timp ce acidoza o scade. Excreția citratului este perturbată de acidoză, hipokaliemie (concentrație scăzută de potasiu) care generează o acidoză intracelulară, o dietă bogată în proteine animale, cat și infecții ale tractului urinar.
 
Tratamentul actual al hipocitraturiei se face cu citrat de potasiu. Citratul de sodiu și bicarbonatul de sodiu nu au aceleași efecte benefice întrucât sodiul în exces agravează hipercalciuria și hiperuricosuria. Obiectivul tratamentului cu citrat de potasiu este să restabilească un citrat urinar în cantitate normală si să crească urina la un nivel situat între 6.0 și 7.0. Există un risc de creștere a potasiului la nivel sanguin astfel încât este necesară o evaluare regulată a nivelului acestuia în sânge.
 
La un pH mai mare de 7.2 crește riscul cristalizării fosfatului de Ca care poate împiedica dizolvarea unor calculi de acid uric ducând astfel la formarea acestora.
 
În studii se arată că aproximativ 48% dintre pacienți întrerup tratamentul cu citrat de potasiu din cauza efectelor adverse (hiperkaliemie cu riscul unui stop cardiac, favorizarea formarii altor tipuri de calculi, greață, vărsături, diaree, dureri abdominale, ileus, sângerări digestive .etc). 
 

 

Experimentat (2.4k puncte)
0 0

Apreciez calitatea informaţiilor şi îţi mulţumesc frumos pentru răspunsul detaliat!

2 plusuri 0 minusuri
Ar trebui sa-ti raspunda un specialist. Eu imi exprim doar o parere nu prea/deloc avizata.

Acidul citric este un acid organic slab iar acidul carbonic este un acid mineral tot slab, ambii continand doar H, C si O, iar sarurile lor cu pH moderat bazic/alcalin, (datorita H, K si Na), in reactie cu acizi mai tari, (ca HCl din acizii gastrici, otetul sau zeama de lamaie), dau saruri aproape neutre, plus H2O si CO2.

Daca la ingerarea acestor saruri bazice nu este neutralizata intreaga cantitate de catre acizii gastrici, (e absurd sa le adaugi otet sau lamaie inainte de a ingera solutia, acestea continand un alt acid mai tare decat cel citric respectiv carbonic, care le neutalizeaza bazicitatea/alcalinitatea. E ca si cum ai reduce cantitatea si ai adauga in loc, sare de mare sau NaCl+KCl), este posibil sa fie absorbite din stomac si intestin/e, in circuitul sanguin, caruia ii mareste pH-ul si implicit ajunge si la rinichi, prin care se elimina treptat, total sau partial.

Concentratia marita de Na in sange nu e de dorit mai ales la persoanele cu probleme cardiace/hipertensiune arteriala, iar pentru a limita cantitatea lui, se inlocuieste cu K, care insa singur, ar creste prea mult alcalinitatea, motiv pentru care cred ca se folosesc impreuna. Este de banuit si ca radicalul acidului citric incetineste neutralizarea de catre acizii gastrici, marind stabilitatea in comparatie cu radicalul acidului carbonic din bicarbonat.

Efectul asupra calculilor renali ar putea consta in reactii de dublu schimb intre sarurile urice acide, in principal de Ca, si cele de K si Na bazice: radicalul bazic continand Na si K se combina cu radicalul acidului uric din calculi, rezultand o substanta foarte solubila care se poate enimina usor, iar calculii se dezintegreaza/faramiteaza/fragilizeaza in aceasta reactie din care rezulta probabil si saruri mai solubile/bazice de Ca. Spargerea ulterioara cu ultrasunete si/sau eliminarea ar putea deveni astfel mai usoara.

Pot produce eructatii/ragaieli, balonare si cresterea tensiunii arteriale. A se evita supradozarea.

Desi se fabrica/sintetizeaza chimic, contin, si din reactii rezulta, numai substante existente in mod normal in cantitati destul de insemnate in orice organism.
Junior (743 puncte)
1 0

Până aici înţeleg şi eu, dar îmi doresc să înţeleg lucrurile ceva mai în profunzime, deci opinia unui specialist ar fi bine-venită.

Îţi mulţumesc totuşi pentru răspunsul tău, ce este şi el bine-venit.

...