Soluția mea folosește mica Teoremă a lui Fermat (demonstrată de Leibniz și Euler) care spune că, dacă două numere naturale a și p sunt prime între ele iar p este prim atunci p divide expresia a^(p-1) - 1.
În cazul nostru a=2 iar n trebuie să fie, evident, impar, deci 2 și n sunt prime între ele.
Pentru cazul în care n e prim avem, din relația lui Fermat, pentru a=2 și p=n
n divide 2^(n-1)-1 sau, inmulțind expresia cu 2, n divide (2^n) - 2.
Asta înseamnă că n nu poate divide (2^n)-1 deoarece, în numere naturale, se demonstrează simplu că dacă m divide k atunci m nu divide k+1.
Dacă n e neprim atunci îl descompunem în fatorii primi a și b, n = ab.
Avem:
(2^n) - 1 = (2^ab) - 1 = ((2^a)^b) - 1. (1)
Aplicând din nou relația lui Fermat și raționând la fel ca în cazul n număr prim, scriem:
b divide ((2^a)^(b-1)) - 1 deci b divide ((2^a)^b) - 2, deci b nu divide ((2^a)^b) - 1,
adică b nu divide (2^n) - 1.
Analog, rescriind expresia (1) sub forma (2^n) - 1 = ((2^b)^a)) - 1 se demonstrează că a nu divide (2^n) - 1.
Dacă nici a și nici b nu sunt divizori atunci nici produsul lor, n, nu divide (2^n) - 1,
deoarece, dacă un număr k se divide prin m atunci k se divide și prin divizorii lui m.
Se observă că scriind n = ab, adică descompunându-l pe n în doi factori primi, nu se restrânge generalitatea soluției. Având mai mulți factori primi ai lui n doar se lungește numărul pașilor similari prin care se demonstrează că niciunul din ei nu divide (2^n) - 1, deci nici produsul lor, n.