Aş fi încadrat întrebarea la "Ştiaţi că", dar nu avem limba română acolo...
Ideea e ca astăzi, întâmplător, am realizat că forma pe care o foloseam era cea greşită, cea care se referă la "...câine sur". Cauza e limpede. Pronunţia e practic aceeaşi, "d"-ul din forma corectă a zicerii fiind "mut", iar forma greşită propagându-se astfel foarte uşor pe cale naturală, dar şi din cauza tendinţei oamenilor de a nu trece prin filtrul gândirii tot ceea ce le ajunge la urechi.
Am întrebat tot astăzi, după momentul "revelaţiei" şi câţiva apropiaţi şi am constatat că majoritatea folosesc forma eronată, negândindu-se niciodată ca în respectiva formă spunerea nu are niciun sens.
De ce am introdus sondajul dacă am dat deja soluţia? E mai degrabă un exerciţiu de sinceritate şi o pură curiozitate a mea. Dvs. cum folosiţi (ori foloseaţi, până acum) expresia? Cu "sur" ori cu "surd"?
În fine, o întrebare auxiliară. Mai cunoaşteţi şi alte cazuri în limba română în care avem în uz forme eronate şi fără sens ale unor expresii din cauza unor litere "aproape mute"?
Variante de raspuns:
...câine sur la vânătoare... (0 voturi)
...câine surd la vânătoare... (4 voturi, 100%)
