Zăpada, mai ales cea proaspătă și cu cristale mici, are o reflectivitate mare nu numai în UV, ci și în spectrul vizibil (de-asta zăpada e albă ca... zăpada). În funcție de structura microscopică, reflectivitatea zăpezii în spectrul vizibil poate fi de peste 90%, chiar peste 95%, adică practic toată lumina căzută pe zăpadă se reflectă. Fenomenul e foarte important în încălzirea globală: cu cît aria zonelor înzăpezite e mai mică, cu atît absorbția luminii e mai puternică și deci viteza de încălzire e mai mare (se produce o reacție pozitivă, care accelerează procesul de topire a zăpezii).
Ce e zăpada? E un aranjament de cristale de gheață lipite între ele, dar nu compact, ca într-un bloc de gheață solidă și transparentă, ci cu mult aer între cristale.
Fenomenul de reflexie pe zăpadă este de fapt unul de împrăștiere: la fiecare interfață gheață-aer din zăpadă lumina își schimbă direcția de propagare. Cum gheața (cea curată) absoarbe extrem de puțin din lumină, pînă la urmă după mai multe sau mai puține treceri prin astfel de interfețe lumina iese afară. Dacă a ieșit, nu mai intră. Dacă încă n-a ieșit, va mai fi împrăștiată și foarte probabil va ieși mai tîrziu.
Fenomene optice similare se produc în nori, vată, textile albe, hîrtie, spumă, frișcă, sare, zahăr și alte materiale care se compun dintr-o substanță transparentă aranjată într-o structură eterogenă.
Dar împrăștierea luminii depinde de raportul dintre lungimea de undă și dimensiunile particulelor care produc împrăștierea. Asta înseamnă că dacă lungimea de undă a luminii e mai mare decît a cristalelor de gheață, lumina va tinde să se propage mai mult în direcția înainte și să-și schimbe mai puțin direcția, deci o fracțiune mai mică să iasă înapoi din zăpadă. Asta face ca lumina infraroșie să se reflecte mai puțin pe zăpadă. Astfel reflectivitatea zăpezii la lungimi de undă peste 1 micron poate fi de 10–20%, adică foarte diferită de cea din vizibil și UV.
Dacă în timpul zilei zăpada ajunge la temperatura de topire, cristalele se lipesc unele de altele și apoi prin reînghețare formează granule mai mari. O astfel de zăpadă are o reflectivitate mai mică, atît în UV cît și în vizibil, sub 90%, iar în infraroșu nu mai reflectă aproape deloc, pentru că lumina infraroșie intră în straturi adînci, de unde nu mai poate ieși ușor.
