Bine aţi venit pe Scientia QA!
Pentru a putea publica întrebări şi răspunsuri, trebuie să vă înregistraţi.
Atenţie! Este posibil ca e-mailul de confirmare a înregistrării să intre în Spam.
Pune o întrebare

Newsletter


3.5k intrebari

6.7k raspunsuri

15.2k comentarii

2.2k utilizatori

3 plusuri 0 minusuri
8.4k vizualizari
De obicei, un vis dureaza cateva secunde, sau mai putin. De ce atunci cand ne trezim si ne amintim ce am visat si povestim cuiva visul, aceasta povestire se intinde pe cateva minute, ca si cum acea activitate din vis ar fi durat cateva ore? Ce se intampla cu creierul, cum percepe acest timp, durata activitatii din vis comprimata in 2 sau 3 secunde de vis?
Novice (122 puncte) in categoria Corpul uman
0 1
Eu stiam ca un vis dureaza 7-10 secunde, nu 2-3...

2 Raspunsuri

2 plusuri 0 minusuri
 
Cel mai bun raspuns

Nu ştiu cum ţi-ai fundamentat convingerea conform căreia ai ajuns să crezi că un vis durează doar câteva secunde sau chiar mai puţin, dar tare mă tem că acest lucru este fals.

 

Visele se produc în etapa REM (rapid eye movement) a somnului, acest aspect fiind descoperit cu ajutorul electroencefalografului. În această etapă activitatea creierului este foarte crescută, respiraţia este mai intensă, pulsul crescut, iar mişcările oculare sunt rapide. Totuşi în etapa REM a somnului nostru, muşchii sunt foarte relaxaţi. Stadiul REM ocupă un procent de 20% din durata unui somn. Abilitatea de a ne aminti visele depinde de momentul trezirii, de condiţia psihică dar şi de cea fizică, unii specialişti afirmând ideea că această capacitate de amintire poate să depindă şi de personalitatea fiecăruia. Sigmund Freud – fondator al şcolii psihologice de psihanaliză – susţine că “visul este calea regală spre inconştient”. Astfel că, un vis devine raspunsul unor întrebări legate de conţinutul psihic aflat în incoştient, iar prin interpretarea lui, oferă o perspectivă asupra trăirilor noastre cele mai profunde.

 

În ceea ce priveşte durata unui vis, specialiştii susţin că acesta poate dura între 5 şi 45 de minute. Fiecare persoana viseaza de mai multe ori pe noapte, primele având o durata mai mică, iar cele dinspre dimineaţă având o durată mai mare.

Junior (924 puncte)
selectat de
0 0
Multumesc pentru raspuns. Eu am dat o durata aproximativa a viselor, de aceea poate nu am fost suficient de clar in exprimare.  Avand in vedere ca un vis poate dura si 45 de minute conform celor spuse de tine, tot nu sunt lamurit  cum de ceea ce se intampla intr-un vis (o activitate care in vis se intinde pe 1/2 de zi, sau drumuri lungi cu trenul sau cu masina, etc) sunt comprimate in cateva minute de vis? Discrepanta pe care vreau sa o inteleg este cea dintre durata reala a visului si durata activitatii desfasurate in vis. Sper sa ma intelegi. Nu stiu cum sa-ti explic mai bine.

Multumesc inca o data pentru lamuriri.
3 0

Visele nu se desfăşoară într-o dimensiune spaţio-temporală, motiv pentru care ele nu aparţin realităţii pe care o percepem şi o conştientizăm în aşa numita stare de veghe, prin urmare ele rămân doar o proiecţie iluzorie şi aparţin imaginaţiei noastre ca produs al unei activităţi cerebrale inconştiente. În vis nu există o percepţie reală, concretă asupra "decorului", visele nu respecte legile fizicii tocmai pentru că după cum spuneam, visul nu se desfăşoară în planul material. Într-un vis de 5, 10, 30 sau 45 de minute (măsurat în plan real) poţi să ai senzaţia unei activităţi de câteva ore, tocmai pentru că e doar o senzaţie sau o sumă de senzaţii, ea nu există în realitatea obiectivă, perceptibilă, e doar o senzaţie pur subiectivă, imaginată, deci respectiva activitate nu se desfăşoară în planul spaţio-temporal, nu există nimic real, concret şi măsurabil într-o activitate din vis.

 

Dacă într-un vis de 10 minute îţi imaginezi că parcurgi un drum care în realitate îl parcurgi în 5 ore, acest lucru nu înseamnă că tu chiar ai parcurs respectivul drum, e imposibil, sunt două planuri de referinţă diferite, unul real concret şi altul iluzoriu, imaterial, ireal, imaginat, deci activitatea din vis nu poate fi masurată în timp. În concluzie timpul există şi poate fi perceput doar în planul real, conştient, nu şi în planul imaginar, inconştient, iluzoriu. Spre un alt exemplu, în ideea de a mă face mai bine înţeles, dacă tu dormi 3 ore, perioadă în care efectiv ai visat doar 60 de minute, dar ai avut senzaţia că activitatea din vis s-a desfăşurat pe parcursul a 20 de ore, când te trezeşti după cele 3 ore, poţi tu să zici cât timp ai dormit doar pe baza senzaţiilor din vis? Dacă nu te raportezi la ceva care să măsoare obiectiv respectiva perioadă de 3 ore de somn, nu poţi să estimezi cât timp a trecut pentru că nu ai fost conştient, ori la nivel inconştient nu poţi să percepi trecerea timpului.

0 0
Multumesc pentru lamurire.
2 plusuri 0 minusuri

Salut !

 

Parerea mea este ca raspunsul este putin altul. Totul se leaga de modul in care  creierul percepe Timpul !

 

- creierul NU are un vreun ceasornic atomic care sa-i spuna mereu cat e ceasul. Ca urmare, creierul isi "fabrica" propriul timp necesar diverselor sale functiuni (de fapt, sunt chiar mai multe "timpuri"). Mai mult, acest timp biologic este manipulat convenabil, deci realmente curge ba mai repede, ba mai incet !

 

- exemple tipice: 1 minut reprezinta o durata diferita, in functie de care parte a usii toaletei te afli ! smiley In general, in situatii de stres avem nevoie de timp suplimentar pentru a rula scenarii privind decizia optima, de aceea rememorand evenimentele pare ca a trecut mai mult timp decat in stare de relaxare. 

 

- mai aproape de subiectul intrebarii -  este demonstrat stiintific ca in cadere timpul resimtit este dilatat, de aici si relatarea cum ca "ai avut timp sa-ti rememorezi toata viata" - adica tot un sir de ganduri ca si un vis !  Practic, creierul accelereaza sau franeaza perceptia timpului, astfel incat sa poata sa-si execute optim rutinele.

 

In concluzie, cred ca sunt doua motive pentru care cele doua activitati dureaza diferit:

1. creierul utilizeaza doua "timpuri" diferite pentru cele doua activitati; Chiar si visul poate fi mai rapid sau mai lent, functie de cat de stresant este;

2. realmente visul dureaza putin (este un sir rapid de ganduri rulat in centrii vizuali, continand inclusiv sincope) dar ca sa povestesti/verbalizezi ulterior trebuie intai sa scormonesti prin memorie, sa completezi cu informatii sincopele, sa trimiti la centrul vorbirii, abia apoi sa vorbesti. O situatie oarecum similara: cat iti ia sa arunci o privire unui tablou si cat iti ia sa descrii pictura ?smiley

 

PS: Apropo de timp: se stie ca noi traim de fapt in trecut, dureaza 80 de milisecunde pana cand organele de simt transmit informatiile necesare creierului si acesta le prelucreaza unitar generand constiinta de sine.

Senior (8.7k puncte)
0 0

Părerea mea este că raspunsul tău este bine formulat şi argumentat, dar are legătură doar cu starea de veghe. Omul are o percepţie subiectivă asupra trecerii timpului doar atunci când este conştient, când doarme şi visează, devine inconştient şi percepţia timpului nu mai există. Nu cred să existe un om pe lumea asta, care atunci când visează să perceapă o trecere asupra timpului fie ea şi subiectivă. Abia când te trezeşti şi conştientizezi visul poţi să ai senzaţia că respectivele activităţi s-au derulat pe o anumită perioadă de timp, mai mică sau mai mare, în funcţie de senzaţiile trăite şi imaginate pe perioada visului. Deci despre ce percepţie asupra timpului putem vorbi atunci când dormim şi visăm? Despre niciuna, când dormi, fie că visezi sau nu, percepţia ta asupra timpului încetează.

 

E adevărat că nu există un soi de ceas atomic în creier care să-ţi spună mereu cât e ceasul. E drept că omul ca organism biologic nu poate să măsoare timpul obiectiv, deci cu precizie, dar omul prin învăţare, deci experienţă, îşi construieşte un soi de ceas biologic cu care poate într-o oarecare măsură să aproximeze trecerea timpului, ceas biologic pe care îl foloseşte în obişnuitele momente de viaţă. Când apar condiţii speciale şi intervin nişte factori de stres, se perturbă şi se distorsionează această relativă percepţie asupra timpului, deci putem avea senzaţia că timpul trece foarte repede sau foarte greu, dar acest fenomen este valabil doar pentru starea de veghe, când suntem conştienţi de noi, de mediul înconjurător şi nu în ultimul rând de trecerea timpului.

 

"creierul utilizeaza doua "timpuri" diferite pentru cele doua activitati;" Părerea mea este că există un singur timp obiectiv, măsurabil şi o percepţie subiectivă asupra acestuia atâta timp cât eşti conştient. Mă repet, dar am ferma convingere că în timp ce visezi, nu mai există nici un soi de percepţie asupra timpului, deci nu mai există un alt "timp", doar atunci când te-ai trezit şi conştientizezi visul te raportezi iar la o percepţie subiectivă asupra timpului şi ai diferite senzaţii.

 

P.S.: E perfect normal ca orice informaţie ce călătoreşte între două puncte de la A la B, deci de la organele se simţ la creier, sau chiar în interiorul acestuia, să necesite o mică perioadă de timp, dar aceste 80 de milisecunde nu au puterea să separe cu adevărat trecutul de prezent, deci consider forţat ca în urma acestui fapt să considerăm că trăim în trecut. Depinde care e perioada minimă de timp pe care o putem considera prezent, deci depinde la ce ne raportăm, la ce înseamnă prezent... :)

1 0
 Orice "delta t" nenul scurs între două evenimente crează o relație de consecutivitate între evenimentele respective, plasându-l pe unul în trecutul celuilalt.  
 Nu am luat nicio precauție relativistă privind relativitatea simultaneității pentru că, în cazul de față, evenimentele sunt în același sistem de referință, corpul uman. 
 Dacă creierul percepe acum un eveniment care s-a inamplat cu o picosecundă mai devreme, sau orice interval de timp nenul, afirmația că trăim în trecut are deplină acoperire.   
0 0

Salut prieteni !

 

@ Warrior, e adevarat ca nu am date care sa demonstreze cum percepem timpul in somn, dar ma tem ca nici tu nu ai ("Nu cred sa existe om pe lumea asta ..."). Eu am subliniat ca este o opinie ("parerea mea este ca ..") dar tu pari foarte sigur  ! :) Ia in calcul ca gandim si in somn ! Unii rezolva probleme, gasesc solutii (mie mi s-a intamplat !), altii desfasoara diverse activitati uzuale (mananca, beau, se plimba), somnul pare o stare de constienta afectata - deci nu vad motive care sa excluda o forma de perceptie a timpului.

 

Fara sa constituie neaparat o dovada irefutabila, sa ne amintim ca sunt vise mai trepidante si vise line si lenese. Inclin sa cred ca, daca masori pe encefalograf doua perioade egale de vis, relatarile ulterioare nu vor fi egale, ba chiar pot fi mult diferite ca durata !

 

PS: Ultima informatie pe care am citit-o pe aceasta tema: studii stiintifice au aratat atunci cand ascultam o melodie care ne place, activitatea cerebrala plasata in cortexul prefrontal insarcinat cu introspectia se opreste si perceptia timpului este afectata ! Acest efect este utilizat de magazine, pentru a pretrece mai mult timp la cumparaturi.

0 0

Salut Truth!

Şi eu am avut vise în care făceam calcule, raţionamente, iar în momentul în care m-am trezit şi am conştientizat visul, spre surprinderea mea erau calcule logice, corecte. Am avut şi vise în care la un anumit moment dat mi-am dat seama că visez, dar nu puteam să mă trezesc, parcă eram blocat pur şi simplu, iar corpul nu asculta dorinţa mea de a mă trezi, dar într-un final mi-am deschis singur ochii cu mâna, ca să-mi intre lumina în ochi şi astfel m-am trezit. Acestea sunt exemple personale prin prisma cărora înţeleg că se pot strecura şi mici momente de conştienţă într-un vis, dar cred că de aici până la o percepţie asupra timpului într-un vis, e cale cam lungă. Aşa cred eu, e o convingere personală, cred că e necesar un nivel ridicat de conştienţă ca să poţi percepe timpul.

 

Deci, într-adevăr visul poate fi o stare de conştienţă afectată, dar poate fi şi profund inconştientă. Totuşi de la mici calcule şi raţionamente în vis şi până la o stare de conştienţă care să permită o percepţie asupra timpului e o distanţă ceva cam mare. Nu afirm că e absolut imposibil, că ar fi o bariera de netrecut, dar e foarte, foarte greu să menţii un asemenea nivel de conştienţă încât să ai cât de cât o percepţie asupra timpului, motiv pentru care am făcut afirmaţia "nu cred să existe om pe lumea asta..." Şi bun treaz e greu să menţii cât de cât o percepţie corectă asupra timpului, după cum şi tu bine ai zis, în anumite situaţii mai stresante timpul pare să treacă mai repede sau mai încet de aici şi subiectivitatea percepţiei timpului, dar în situaţii de conştienţă diminuată sau chiar inconştienţă, percepţia timpului practic se opreşte.

 

În altă ordine de idei, 80 de milisecunde sau o picosecundă scursă de la producerea unui eveniment până la perceperea lui, strict logico-matematic este trecut, dar la nivel uman, la nivelul percepţiilor psihologice este necesară o convenţie (şi matematica are convenţiile ei) că timpul necesar percepţiei şi conştientizătii unei informaţii să reprezinte un timp prezent. Până la urmă timpul este "acel ceva" care se scurge între două sau mai multe evenimente şi pe care omul la nivelul său de conştienţă îl percepe. Eu mă îndoiesc că un animal, oricât de "inteligent" ar fi el, poate să conştientizeze faptul că a mai trecut o zi...

Dacă o fracţiune de timp de o picosecundă sau orice "delta t" nenul scurs între două evenimente este trecut, înseamnă că nu există prezent, cel puţin matematica îl exclude şi totul e o sumă de evenimente trecute. La nivel psihologic eu trăiesc timpul prezent pentru că nu sunt capabil să percept fracţiuni de timp de o picosecundă, deci pentru mine timp prezent este fiecare moment "acum" această "clipă", deci minimum de timp necesar pentru a conştientiza un eveniment şi în consecinţa timpul.

0 0
Uite aici un articol (cam prost tradus) care afirma ca visele au loc intr-o stare vecina cu trezirea (starea de veghe), deci presupunerile mele sunt plauzibile. Nu ne amintim deloc visele in fazele profunde ale somnului.

http://adevarul.ro/sanatate/dormit/de-unii-oameni-tin-minte-visele-altiinu-1_5303145bc7b855ff5670e566/index.html
...