Bine aţi venit pe Scientia QA!
Pentru a putea publica întrebări şi răspunsuri, trebuie să vă înregistraţi.
Atenţie! Este posibil ca e-mailul de confirmare a înregistrării să intre în Spam.
Pune o întrebare

Newsletter


3.5k intrebari

6.7k raspunsuri

15.2k comentarii

2.2k utilizatori

3 plusuri 0 minusuri
62.2k vizualizari

Aş dori dacă se poate, măcar primele trei poziţii să reflecte ordinea importanţei lor, începând cu prima poziţie ca fiind cea mai importantă.

Junior (924 puncte) in categoria Psihologie - Filozofie
0 0

Din punctul meu de vedere lista celor mai importante 10 trăsături de personalitate pe care le apreciez la o persoană este următoarea:

 

1) Moralitatea

2) Raţiunea

3) Demnitatea

4) Toleranţa la frustrare

5) Empatia

6) Asertivitatea

7) Motivaţia intrinsecă

8) Creativitatea

9) Optimismul

10) Sociabilitatea

 

Fiecare categorie cuprinde alte subcategorii pe care nu le-am enunţat, dar care poti fi uşor deduse. Cine doreşte să-şi exprime lista şi punctul de vedere, este bine-venit.

0 0
Cred ca empatia ar trebui sa fie pe primul loc. Fiecare om ar trebui sa se puna in locul interlocutorului inainte de a interactiona. Astfel, celelalte atribute ar veni de la sine,pe modelul "ce tie nu-ti place,altuia nu-i face"
0 0

Într-adevăr, empatia are un rol foarte important în structura unei personalităţi, dar moralitatea este pe primul loc deoarece din punctul meu de vedere este esenţa tuturor trăsăturilor ce o urmează. Dacă reuşeşti să te apropii de ideal moral, atunci sigur, ceea ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face, nu s-ar întâmpla. Am pus moralitatea pe primul loc deoarece o consider, cea mai fină trăsătura de personalitate la care omenirea mai are mult de lucrat.

1 0
Warrior, nu cred ca "moralitatea" este un bun indicator al calitatii unei persoane. Morala este o categorie filozofica schimbatoare, de la autor la autor, de la epoca la epoca, de la populatie la populatie, etc. De pilda:

- au fost (si poate mai sunt) populatii care isi mancau inamicii, ba chiar si rudele ! Era moral sau nu ?

- in caz de esec, samuraii (mai au si urmasi moderni) se sinucideau de rusine. Moral sau nu ?

- mari conducatori ai Antichitatii, admirate personalitati emblematice - au fost in fapt indivizi cruzi si fara scrupule. Dar dupa canoanele epocii, erau adevarate modele.

- cutumele sexuale au variat foarte mult de-a lungul timpului, de pilda unii patricieni romani preferau baietii tineri - un lucru considerat firesc in acele vremuri.

- multi ani, popoarele civilizate ale Europei (chiar cei care stabileau normele morale) au exploatat sclavii. Dar in acelasi timp erau considerati "usi de biserica"

- la unele popoare un barbat poate sa aiba mai multe sotii. Vezi vreo problema ?

- In China, platesti amenzi daca faci mai mult de un copil (rezulta ca aia care au bani pot sa faca mai multi copii). Moral sau nu ?

- in epoca moderna, sistemul economic generalizat este capitalismul - care presupune obtinerea de profit prin exploatarea factorilor de productie (printre altele Mediul si Forta de munca). Ei, cum e, moral sau nu ?

- si nu in ultimul rand, ateii sunt considerati de majoritatea credinciosa ca "fara niciun dumnezeu" = imorali. Nu-i asa ca-i imoral sa ne considere imorali ?

Mai este ceva de zis - comportamentul omului nu este unitar, de pilda, cel mai nenorocit om poate sa dea dovada maine de cel mai autentic eroism, etc, etc. Ei bine, cum este acel om, moral sau nu ?
0 0

Din punctul meu de vedere moralitatea este un bun indicator al calităţii unei persoane, dar depinde ce înţelegi prin moralitate. Este într-adevăr o categorie filozofică, poate fi schimbătoare atâta timp cât este în sensul evoluţiei ei, dar dacă cineva vrea să considere crima un act perfect moral şi se mai găsesc unii care să-l susţină, asta nu înseamnă că un act criminal devine cu adevărat un act moral.

 

Toate exemplele pe care le-ai dat din trecut sau prezent nu pot fi morale şi nici atunci nu cred că puteau fi considerate morale sau imorale, deoarece conceptul în sine nu cred că era prea bine definit şi înţeles, asumat şi integrat personalităţilor de la vremea respectivă. Moralitatea este un concept ideologic ideal, e ceva ce într-adevăr a suferit multiple modificări în timp, pornind de la omul primitiv şi până în zilele noastre, dar acest concept şi această trăsătură de personalitate a evoluat, cu paşi foarte mici ce-i drept, dar eu percept o evoluţie.

 

Cât despre un om "cel mai nenorocit", prin care să înţeleg că vrei să zici un om lipsit de moralitate, nu se poate transforma într-un om pe deplin moral doar în urma unui nu ştiu ce act eroic. Adică nu se poate şterge cu un burete tot trecutul imoral şi dintr-o dată să devină simbol al moralităţii. Pe deplin moral, eşti doar în anumite situaţii sau pe o anumită perioadă de timp, evident dacă în acţiunile tale îţi demonstrezi moralitatea. Cu siguranţă nu poţi fi perfect moral de când te naşti şi până mori, această moralitate e ceva ce deobândeşti, înveţi, deci se înţelege că orice om, oricât de moral ar fi el la un anumit moment dat, tot are un trecut presărat de acte imorale.

 

Moralitatea se stabileşte în raport cu ceva, mai exact în raport cu conceptul ideologic cel mai înalt care poate exista în teorie. În practică uneori poţi fi moral, alteori mai puţin moral, depinde de situaţie. Există oameni şi oameni, unii extrem de imorali şi au existat suficient de mulţi în istoria umanităţii, dar majoritatea oamenilor sunt când morali, când mai imorali, iar alţii sunt foarte apropiaţi de conceptul ideal al moralităţii. E o distribuţie după curba lui Gauss, extremele sunt mai rare. Evident moralitatea nu este o trăsătură esenţială vieţii, dar este ceva ce s-a născut din raţiune, cu cât omul a devenit mai raţional, cu atât a devenit şi mai moral, a evoluat şi evoluează în continuare până când o să-şi atingă potenţialul maxim de dezvoltare, atât din punct de vedere raţional cât şi moral.

1 0
A spune ca samuraii se sinucideau de rusine e cel putin... simplist. Ritualul respectiv avea motivatii directe si stranse din sistemul sociocultural al vremii si al locului; dar asta e un alt subiect :)

2 Raspunsuri

0 plusuri 0 minusuri
1. Claritatea interioara (existenta unui sistem limpede de valori)

2. Existenta in cadrul acestui sistem de valori a axei verticale

3. Consecventa (exprimarea constanta prin comportament  a respectivului sistem de valori)

4. Discernamantul

5. Disponibilitatea pentru sacrificiu

6. Politetea

7. Onestitatea

8. Bunavointa

Presupun ca cifra 10 era una orientativa; acetea ar fi in liga I, daca vreti :)
Novice (137 puncte)
2 0
Am impresia că lumea pune prea mare preț pe consecvență. Sigur, labilitatea unui sistem de valori e de fapt lipsa sistemului de valori, dar uneori consecvența asta e o pacoste, pentru că se împotrivește corectării unor opinii care s-au dovedit greșite. Foarte adesea am văzut oameni care să încăpățînează să facă și să creadă anumite lucruri pentru simplul motiv (stupid) că așa au făcut și crezut ei și pînă acum. În fața noilor informații, trăsătura importantă de personalitate ar trebui să fie nu consecvența, ci capacitatea omului de a reevalua lucrurile și de a-și schimba părerea dacă e cazul.

Vorba proverbului: înțeleptul se răzgîndește, prostul nu.
0 0

@AdiJapan ai perfectă dreptate! :) Capacitatea omului de a reevalua lucrurile şi de a-şi schimba părerea dacă e cazul, este extrem de importantă, ea fiind opusă încăpăţânării, adică a rigidităţii în gândire, caracteristică copiilor mici şi a tuturor adulţilor cu o maturitate insuficient dezvoltată. Această capacitate de a reevalua o problemă ţine de gândirea divergentă, proces cognitiv pe care eu îl includ la capitolul raţiune.

Rigiditatea gândirii este ceea ce se cheamă popular ochelari de cal... deci vorba proverbului... ochiul de bou n-are nevoie şi de ochelari de cal...

 

2 plusuri 0 minusuri
1. imaginatia/creativitatea

2. empatia

3. corectitudinea/cinstea/simtul onoarei

4. simtul umorului

5. curajul

6. modestia

7. generozitatea

8. responsabilitatea fata de propriile acte

9. curiozitatea

10. pasiunea
Junior (453 puncte)
0 0

@Adia, îţi mulţumesc pentru răspuns, dar aş avea o curiozitate şi anume, de ce imaginaţia/creativitatea este apreciată de tine ca fiind atât de importantă încât să merite locul 1?

0 0
Partea cu ierarhizarea este relativa, deoarece unele calitati fara altele pot deveni defecte.

Am situat-o pe locul I, deoarece acolo omul se depaseste pe sine si exploreaza. Restul este pentru a consolida la nivel colectiv expresia personala.
0 0
Cred ca intrebarea asta se vrea mai mult un fel de sondaj de opinie. De-aia nu poate exista nu cel mai corect, sau ce mai bun raspusn. Dar daca eu as putea acorda steaua aia, nu as ezita nicio clipa sa o pun aici. Eu nu voi da un raspuns personal pentru a nu concura cu un top asemanator.

Cat despre discutiile de mai sus, cele despre moralitate, nu sunt de acord. Moralitatea e o inventie pentru a stabili o anumita ordine. Reprezinta un set de legi nescrise, ambigue, interpretabile si prea subiective. Prea elastice pentru a stabili uc adevarat reguli solide, prea inelastice pentru a fi eficiente. E imoral daca cineva comite o ilegalitate prin care sanctioneaza defecte grave ale unei alte persoane? Si daca aceasta ilegalitate nu afecteaza pe nimeni altcineva tot imoral e?
0 0

@gigicelrau, e dreptul tău să nu fii de acord, dar nu am înţeles exact la ce te referi prin: "E imoral daca cineva comite o ilegalitate prin care sanctioneaza defecte grave ale unei alte persoane? Si daca aceasta ilegalitate nu afecteaza pe nimeni altcineva tot imoral e?" Nu am înţeles la ce te referi prin "sancţionează defecte grave ale unei alte persoane", exemplul nu e suficient de concret, dar indiferent ce ar însemna, în sens general pot să spun, deşi mă repet cu cele ce le-am spus mai sus, că moralitatea nu e o teorie după cum bate vântul, nu e ceva interpretabil, e un ideal care nu se schimbă în fucţie de circumstanţe, deci cred că a comite o ilegalitate chiar dacă nu afectează pe nimeni, rămâne tot un act imoral.

Sincer nu înţeleg ce te deranjează la moralitatea asta, de ce crezi că e o invenţie, nişte legi nescrise, ambigue, pentru ca până la urmă moralitate nu propune nimic rău, nu e o religie, o credinţă, nu e ceva iluzoriu, eu personal nu văd nimic de criticat la ea, ba din contră o văd ca pe un standard al evoluţiei.

0 0
Aparent, cam tot ce e in univers tinde spre o structura stabila. Galaxiile au forma plata, sau spiralata, sau alta forma, care le confera stabilitate. Pana in prezent nu s-au identificat galaxii in forma de ponei. Si umanitatea tinde spre o structura stabila. De-aia exista legi scries si legi nescrise ("codul moral"). Daca ar fi, rpin absurd, de maine, anarhie totala, dupa ce populatia ar fluctua putin de la crime si violuri, ar exsita mai mault ca sigur un punct in care ambele tabere ar decide sa construiasca din nou un sistem stabil, asupritorii sa isi asigure ce au agonisit prin abuz si violenta, iar asupritii sa aiba mai multa liniste. Umanitatea cauta stabilitatea inaintea progresului. Iar legile, fie ele scrise sau nu asigura neaparat o evolutie in bine, ci stabilitate. Moralitatea, ca si concept, este ceva pozitiv, este necesar un cod moral, de conduita etc. Problema e ca acest termen nu mai semnifica ce ar trebui. Daca un iranian, de exemplu, mi-ar spune ca vrea o sotie morala, imi permit sa cred ca isi doreste un animal supus, o prelungire a tigaii, sau un obiect pe care el sa-si exercite puterea. Este un caz extrem, stiu, dar conceptul de moralitate este atat de diferit in functie de individ, incat a afirma ca apreciezi o conduita morala e o vorba in vant, nu spune nimic. Pentru o femeie iranianca e imoral sa conduca si chiar ilegal. Moralitatea romanului e in contradictie cu a americanului, cu a chinezului etc. Dar moralitatea unui roman se contrazice deseori cu ea insasi. E imoral sa furi, dar avem nenumarate povesti cu haiduci. Si furtul e imoral, dar nu si sa descarci de pe internet.

Ah, si stiu ca nu  am fost suficient de concret acolo, nici nu am intentionat sa dau exemple si nici nu vreau sa mai polemizam mult pe tema asta. Daca orice act ilegal e imoral, ma mandresc cu imoralitatea mea.
0 0

Mă repet, moralitatea ca teorie filozofică ideală, nu e după cum bate vântul, nu e interpretabilă, deci nu există nenumărate valori morale contradictorii. Dacă cineva consideră violul un act perfect normal, deci moral şi se mai găsesc câţiva care să-l susţină, asta nu înseamnă că violul este cu adevărat un act moral. Pe mine nu mă interesează diferitele percepţii subiective asupra moralităţii, eu vorbesc despre moralitate dintr-o perspectivă filozofică, ideală, ceea ce nu lasă loc nenumăratelor interpretări.

Încearcă să-ţi imaginezi o mică comunitate de 100 sau 1000 de oameni total rupţi de ceea ce înseamnă lumea prezentă, oameni care trăiesc în perfect acord unul cu altul, oameni care au un deosebit respect unul pentru celălalt, oameni care nici măcar nu se gândesc să fure, să violeze, să abuzeze cumva de putere, oameni care trăiesc în perfectă armonie, o utopie am putea spune, dar e ceva la care ne putem gândi şi cred că e maximum de bine, de înţelegere, de evoluţie morală spre care ar putea să tindă omenirea. Unii zic că o astfel de viaţă ar fi plictisitoare, eu nu înţeleg de ce, dar am vrut să-ţi explic cumva printr-un exemplu imaginar ce-i drept, dar concret, asupra ceea ce înţeleg prin moralitatea asta despre care am tot vorbit şi pe care am situat-o pe locul 1 în topul celor mai importante 10 trăsături de personalitate pe care le apreciez cel mai mult la o persoană.

Şi da, întrebarea vroia să fie un fel de sondaj, dar nu cu o întrebare închisă, ci cu una cât se poate de deschisă, un soi de curiozitate a mea personală ce s-a transformat într-o dezbatere sau o contradicţie pe tema moralităţii şi sincer nu prea înţeleg de ce atâta reticienţă asupra acestei moralităţi... dar cred că rămâne să mai reflectez asupra problemei şi poate o să înţeleg de ce unii raportează moralitatea la mult prea multele percepţii subiective şi de ce nu o percep ca un etalon al idealului spre care cel puţin teoretic se poate tinde.

0 0
Inteleg la ce moralitate te referi, este teoretica.

Hi, come down here..

 

Lower..and lower..and lower

Pe pamant: oamenii...

In secolul XXI, nu exista argumente decisive, consens despre: relatiile matrimoniale - mono/poligamie, homosexualitate, reproducere i/responsabila, libertatea practicilor spirituale, adoptie, moartea asistata pentru cei care isi doresc sa moara, clonare, organisme modificate genetic...etc.

Nu poti sa iei oamenii din aceasta societate si sa-i transplantezi intr-o societate ideala. Treptat sa gasim rezolvare pentru fiecare, daca este...

Moralitatea pare a fi arbitrul relatiei eu-supraeu si eu-societate. Cel de eu -supraeu (cel mai bun eu) e predominant innascuta si cealalata este predominant educata. Tu faci referire la arbitrul eu-supraeu de ti se pare ca nu tine cont de timpuri. Pentru ca te raportezi la tine. In societate insa exista probleme de natura etica in aproape orice domeniu deoarece avem in noi provocarea misticului, a tabu-ului. Si aici morala este schimbatoare de-a lungul vremurilor. Cu fiecare nou raspuns apare o noua necunoscuta, alt orizont, alt "idol" ce trebuie daramat.

Orice dezbatere se poate termina in "nu stiu". De fapt, nu stiu dar aceste dezbateri is placute. Stiu ca nu sunt stiintifica si exacta in exprimare.
1 0

@adia, evident că moralitatea fiind ideală este una teoretică. Sunt conştient de faptul că întreaga societate este mult prea mare şi prea diferită pentru a fi schimbată aşa peste noapte, nici nu am pretins un astfel de lucru. Eu susţin şi încurajez îmbunătăţirea relaţiilor interumane, între două sau mai multe persoane, iar cu timpul poate că oamenii se vor respecta mai mult între ei la acest nivel global.

 

Ideea e să existe consens şi o foarte bună înţelegere între minim două persoane (chiar şi între eu şi supraeu), să creezi mici insule de ideal, de perfecţiune, pentru că până la urmă de aici vine schimbarea, de la fiecare individ în parte. Obiectivul ar trebui să fie schimbarea fiecăruia, adică evoluţia fiecăruia, pentru că pâna la urmă degeaba mă uit în curtea vecinilor, adică la întrega societate şi mă declar nemulţumit, scârbit, etc. dacă eu cu mine nu lucrez şi nu-mi doresc să evoluez, să fiu mai bun, să tind spre perfecţiune, pentru a fi şi eu parte din schimbarea pe care vreau să o văd în lume. Pe mine mă interesează în primul rând de mine, de ce reprezint eu în lume, nu caut să schimb pe nimeni cu nimic, nu vreau să impun nimănui nimic, fiecare se schimbă şi evoluează în ritmul său, evident dacă îşi doreşte acest lucru.

 

Nu vreau să dau lecţii de dezvoltare personală nimănui, sunt doar discuţii pentru că a venit vorba despre subiect şi fiecare înţelege cum şi cât poate din ceea ce spune fiecare. Pentru mine toate au un sens şi o utilitate, chiar dacă uneori e dificil să înţelegi pe cineva de pe o poziţie total opusă, depun eforturi şi caut să înţeleg şi alte perspective.

1 0
Ca sa clarificam problema mai repede:

 - in sens absolut, moralitatea e un termen-"umbrela", care cuprinde aproape toate celelalte locuri de la 2 la 10. Moralitate inseamna si onoare si demnitate si corectitudine si respect, poate chiar si ratiune sau toleranta.

- moralitatea subiectiva e ceva mult prea vag, mult prea interpretabil

In ambele cazuri a spune ca moralitatea este calitatea umana numarul 1 e o exprimare nefericita. Si eu poate ca vreau o persoana sa fie "perfecta", "om de omenie", "buna", dar cuvintele astea nu spun nimic. Sper ca m-am facut acum inteles.
0 0

Ceea ce nu înţeleg eu acum din răspunsul tău sunt urătoarele:

1) De ce consideri tu afirmaţia mea: "moralitatea este calitatea umană numărul 1" ca fiind o exprimare nefericită?

2) De ce consideri tu că o persoană "perfectă", "om de omenie", "bună", sunt cuvinte care nu spun nimic?

Am aceste două nelămuriri şi sincer pot să zic că nu am nici cea mai vagă idee asupra ce ai vrut să transmiţi prin aceste afirmaţii. Dacă consideri că merită să te faci mai bine înţeles, poate revii asupra acestor idei la un nivel ceva mai concret.

...