Mulțumesc. E interesant cum problema asta e abordată de unii ca Doppler+bătăi, iar de alții ca diferență de fază între unde, adică de primii dinamic, iar de ceilalți static. Mie abordarea statică mi se pare mai simplă, atît ca înțelegere a fenomenului cît și pentru calcule. Dacă încerc să rezolv problema dinamic simt nevoia să-i impun receptorului să se miște cu viteză constantă, altfel mi se pare prea complicat. Static însă mi-e ușor, pentru că intensitatea sunetului auzit depinde numai de poziția receptorului de-a lungul traseului, nu și de viteza lui, deci nu am nevoie să gîndesc mișcarea. Apoi mi-e ușor să aflu cum variază intensitatea sunetului și dacă receptorul e în mișcare, oricît de neregulată.
Abordarea dinamică scapă din vedere un lucru important: poziția minimelor și maximelor de-a lungul traseului (și de altfel în orice punct din spațiul tridimensional) este fixă. Receptorul se mișcă în acest spațiu cu ce viteză vrea el și, indiferent de viteză, va auzi un minim sau un maxim atunci cînd va ajunge la poziția acelui minim sau maxim.
Uite, ca să vedem diferența dintre cele două abordări, încercați să calculați distanța dintre două maxime succesive folosind valorile numerice din problemă. (Va trebui să luați arbitrar o anumită viteză de deplasare a receptorului și apoi veți constata că viteza iese din calcul.)
La întrebarea secundară ați răspuns tot din perspectiva dinamică, presupunînd că viteza receptorului e constantă. E o idee bună. Da, se poate calcula viteza receptorului fără a face măsurări de distanță. Cît e viteza receptorului dacă, de exemplu, frecvența bătăilor e de 0,5 Hz?