Bine aţi venit pe Scientia QA!
Pentru a putea publica întrebări şi răspunsuri, trebuie să vă înregistraţi.
Atenţie! Este posibil ca e-mailul de confirmare a înregistrării să intre în Spam.
Pune o întrebare

Newsletter


3.5k intrebari

6.7k raspunsuri

15.2k comentarii

2.2k utilizatori

7 plusuri 0 minusuri
566 vizualizari

"Una dintre marile tragedii ale umanităţii este că moralitatea a fost deturnată de religie. Aşa că acum, oamenii presupun că religia şi moralitatea neapărat trebuie să aibă o conexiune. Dar baza moralităţii este cu adevărat foarte simplă şi nu necesită deloc prezenţa religiei."

 

Eu unul sunt perfect de acord cu ideea ca religia si moralitatea nu ar trebui sa aiba nicio conexiune, dar, daca privim legatura dintre cele doua din punct de vedere istoric, ma intreb daca ar fi fost posibila evolutia notiunii de moralitate in absenta religiilor.

 

Putem vorbi despre moralitate in istoria umanitatii inainte de vreo religie, ori notiunea de moralitate a caparat contur de-abia dupa ce religiile au venit cu niste coduri si norme de valori etice (bune sau rele, e mai putin important pentru intrebarea de fata)? 

 

Avea omul pesterilor ori cel de dinainte de istoria inregistrata un cod moral ori am inceput sa ne gandim la asta doar dupa ce diferitele biserici au venit cu diverse liste de genul "asta putem face, asta nu putem face"? 

 

Primele coduri de legi au fost influentate de normele etice ale religiilor ori nu?

 

Putem spune ca religia a deturnat morala? Caci daca putem spune asta, inseamna ca morala exista inca inainte de religie. E cazul? Care este "baza moralitatii" despre care vorbeste Arthur C. Clarke?

 

Senior (7k puncte) in categoria Psihologie - Filozofie
0 0
Am mai atins subiectul și aici:
http://www.scientia.ro/qa/4927/stiati-ca-morala-nu-este-o-caracteristica-numai-a-oamenilor
Ideea e că morala există într-o anumită măsură și la animale, deci cu atît mai mult trebuie să fi existat la oamenii primitivi.

1 Raspuns

4 plusuri 0 minusuri
 
Cel mai bun raspuns

Ai pus mai multe întrebări, iar ordinea nu e cea pe care aş fi preferat-o eu. O să încerc să ordonez răspunsurile în schimb.

  1. Nu cred că moralitatea ar fi putut evolua separt de religie, dar nu pentru că religia este deţinătoarea absolută a moralei, ci pentru că morala a fost integrată şi detrunată permanent în religie. Morala este însă într-o evoluţie permanentă, normală dealtfel, iar religia încearcă din răsputeri să nu fie. Sunt şi unlele norme care poate că ar fi putut sau chiar au evoluat separat, dar vorbim de toate, nu doar de unele.
  2. Istoria umanităţii începe de fapt cu omul peşterilor, care a fost primul la care conştiinţa de sine s-a manifestat puternic şi e foarte posibil ca el să fi apelat la imaginaţie acolo unde nu avea răspunsuri. Şi n-aveând multe răspunsuri, este din nou posibil să fi imaginat fiinţe supranaturale faţă de care nutrea frică şi deci comportament specific. Iar comportamentul este foarte strâns legat de morală, aşadar eu unul sunt convins că a existat mereu o legătură între moralitate şi religie şi apoi de biserici, baza legăturii fiind lipsa de cunoaştere şi frica de necunoscut.
  3. Fiind legată de comportament, normal că religiile, prin instrumentul pământesc - biserica, au modelat puternic principiile morale ale vremii, corelat (bineînţeles) cu interesele mai marilor acelor vremuri (la ei erau centralizate "excepţiile").
  4. Legile erau făcute de mai marii vremii, care în mare măsură erau dependenţi sau controlaţi de cler, aşadar legile erau clar influenţate şi sunt încă influenţate de clerici.
  5. Religia conţine şi acum multe reguli morale corecte, multă vreme a fost principalul "îndreptar" moral, dar niciodată nu a fost singurul. Uită-te la tradiţiile locului, la multa înţelepciune populară prezentă în acestea şi la normele morale detaliate de ele. Sigur că majoritatea sunt îmbâcsite la greu de idei religioase, dar există fără doar şi poate o anume morală locală, care stabileşte comportamente specifice cu fiecare tradiţie, fară prea multă legătură cu religiile, dar "jertfite" acesteia. Clerul a profitat mereu de poziţia de autoritate în stat, de putere, să deturneze orice avea de a face cu morala şi cu sentimentele profunde ale omului, de bază (frica, bucuria, tristeţea, bucuria, îndestularea, lipsurile, iubirea, ura, duşmănia şi prietenia), sau legate de viaţa individului şi a comunităţii (naştere, moarte, orice sărbătoare, anotimpuri, evenimente planetare şi cosmice etc). Deturnează şi acum cu mult succes la majoritatea populaţiei, succesul fiind invers proporţional cu gradul de educare laică al populaţiei.

 

Sunt convins că morala poate de acum să se desprindă definitiv şi total de ideile religioase, mai ales că normele morale promovate de religie se dovedesc mult în urma societăţii şi nevoilor ei de astăzi. Avem nevoie de ajustări profunde la nivelul noţiunilor de bază ale moralităţii (cum ar fi cea de "liber arbitru" de exemplu), iar apoi de o reaşezare a întregului de set de norme morale şi de comportament la nivelul individual şi al societăţii ca entitate.

Experimentat (3.1k puncte)
selectat de
0 0
Arthur C. Clarke şi-a exprimat opinia: tranşant, frumos şi deinvolt ca un mare scriitor SF. Lăsând deoparte întrebările, un lucru este cert: orice credinţă nu te ajută să devii un om mai bun şi biserica nu a descoperit binele şi răul, doar le-a etichetat mai "metodic" Deci , la punctul 1 al întrebării puteţi face precizări, maestre  Luke?
0 0
Păi ce să mai precizez? Sunt complet de acord cu propoziţia lui A.C. Clarke, sunt de acord şi cu observaţia ta. Poate dacă îmi spui ce anume nu ţi-e limpede.
...