Pentru a putea publica, trebuie să vă înregistraţi.
Vf. folderul Spam după înregistrare.
Pune o întrebare

Newsletter


3.6k intrebari

6.7k raspunsuri

15.3k comentarii

2.5k utilizatori

2 plusuri 0 minusuri
867 vizualizari
Am cautat pe zeci de site-uri de specialitate, nimeni nu-l explica convingator, doar il prezinta. E unul din cazurile in care intuitia da gres, pentru ca intuitia imi spune ca pe masura ce ma apropii de un corp ceresc, voi fi atras de acesta si voi pica pe el sau voi deveni satelit. Ca sa scap, imi trebuie sa contribui cu energie. Si totusi nu se intampla asa, a fost verificat si aplicat efectul acesta la zeci de sonde. Dimpotriva, ma apropii intr-un anumit unghi de corpul respectiv (Soare, Jupiter, cu cat mai mare cu atat mai bine) si voi fi expulzat sub un oarecare unghi cu o viteza de nu stiu cate ori mai mare.

Poate cineva sa explice cum si de ce?!
Junior (455 puncte) in categoria Fizica

1 Raspuns

3 plusuri 0 minusuri
 
Cel mai bun raspuns

Salut !

 

Daneel, exista 3 posibilitati (NU 2 cum zici tu !): fie se ciocneste, fie devine satelit, fie are o traiectorie "razanta" curbata de campul gravitational al obiectului mare.

 

Cazul la care te referi este o varianta la situatia din urma. Obiectul mic (nava) este accelerat orientandu-l (pe o traiectorie convenabila) spre campul gravitational al unui corp ceresc masiv (planeta) aflata ea insasi in miscare (de obicei miscare de rotatie in jurul stelei). In aceasta situatie, obiectul mic castiga o fractiune infima din energia orbitala a planetei, accelerand (sau decelerand) cu (maximum) dublul vitezei planetei, functie de unghiurile dintre vitezele celor doua obiecte. Mai pe romaneste, planeta trage obiectul dupa ea !

 

http://www.askamathematician.com/2010/05/q-how-does-a-gravitational-sling-shot-actually-speed-things-up/

Senior (8.7k puncte)
selectat de
0 0
N-am zis ca sunt doar 2 posibilitati, am mentionat 2 dintre ele. Pe cea de-a 3-a am pus-o in discutie cu subvariantele respective:

 Nava trece relativ departe si e nevoie doar de o ajustare a traiectoriei pentru a-si continua neabatut drumul.

 Nava abordeaza un unghi anume pentru a-si mari viteza. Nu stiu daca miscarea planetei pe orbita in jurul Soarelui ii da impulsul respectiv sau gravitatia. Amintesc ca cea mai mare viteza (Helios, 252 mii km/h) a fost obtinuta prin accelerarea in campul gravitational al Soarelui. Pana la urma, cred ca determinant e unghiul si viteza cu care intra in respectivul camp si nu viteza de revolutie.

 Sunt intrigat de acuratetea calculelor. Cei care au trimis Voyager si Pioneer au calculat cu ani de zile inainte intalnirea dintre ele si Jupiter sau Saturn sau Neptun, au calculat unghiul de intrare , curbarea traiectoriei, unghiul si viteza de iesire. Mi se pare fantastic. Revin la intrebare, totusi: dand un impuls de cateva ori mai mare navei, corpul ceresc respectiv trebuie sa piarda ceva din momentul cinetic. De unde pierde, din viteza de revolutie sau din cea de rotatie proprie?! Avand un corp cu o masa data si neinteresandu-ne neaparat traiectoria, care ar fi unghiul de intrare in campul gravitational pentru un impuls maxim?
1 0

- Nu, nu gravitatia planetei este cea care accelereaza obiectul, ci miscarea ei de revolutie in jurul Soarelui. Daca ar fi doar gravitatia, obiectul ar cobora intai la "vale" si apoi ar urca la "deal" - fara sa piarda/castige nimic.

- Energia cinetica in plus este furnizata de miscarea in jurul Soarelui a planetei - iar planeta pierde f. putin din energia ei, dar pentru ca in practica diferentele de masa sunt colosale, aceasta pierdere nu este semnificativa pentru planeta, dar e foarte mare pentru obiectul de accelerat. Agentiile spatiale fac calcule mai precise, in care introduc si masele celor doua corpuri - dar pentru intelegerea principiului, putem sa le omitem.

 

-Imi pare destul de evident, cresterea de viteza maxima se obtine pentru unghiuri de intrare (fata de directia de miscare a planetei) cat mai ascutite.

Un link destul de reprezentativ: http://maths.dur.ac.uk/~dma0rcj/Psling/sling.pdf

0 0
Am vazut videoclip-ul, intr-adevar se pare ca planeta prinde nava, o ''remorcheaza'' si ii da drumul cu o viteza (presupun) multiplicata de viteza de revolutie si gravitatia proprie.

 Am o obiectie in privinta gravitatiei

Spui ca nu are importanta. Imaginez 2 cazuri:

1. Nava se apropie de o planeta pitica cu o rotatie mult mai mare ca a lui Jupiter. Reuseste sa-i dea acelasi impuls?!

2. Nava se apropie de Soare si vrea sa-l foloseasca ca o catapulta. Soarele nu are miscare de revolutie in cadrul sistemului solar, doar raportat la centrul galactic, ceea ce momentan nu ne intereseaza. Atacand cu o viteza initiala un unghi oarecare (bine stabilit in functie de ce vrem sa facem cu nava respectiva), vom obtine o viteza mult superioara doar din gravitatia astrului. Ma insel?!... Cum ramane cu ''la deal'' si ''la vale''?
1 0
La multi ani tuturor !

1. Desigur, am comentat si mai sus privind conditia raportului maselor - in cazul in care masele celor doua corpuri sunt apropiate se pierde tocmai doritul efect de prastie, pentru ca obiectul-caraus nu mai poate "tracta" eficient obiectul tinta, respectandu-se conservarea impulsului : m*vi + M*Vi = m*vf + M*Vf.

Iti dau un exemplu: esti pe bicicleta, intersectezi (prin spate) traiectoria unui camion si la momentul oportun te agati o clipa de bara din spate. Ce se va intampla: camionul isi va pastra traiectoria si viteza initiale aproape fara nicio diferenta  - datorita diferentei colosale de masa !

Acum, repeta experimentul agatandu-te de saua unei alte biciclete. Cele doua biciclete vor "suferi" in egala masura si chiar si in cazul ideal, castigul de viteza al obiectului-tinta va fi mult mai redus decat in cazul de mai sus.

2. Daneel, acesta este chiar cazul Sistemului Solar  - referentialul vitezelor noastre ! O multime de obiecte "coboara" (si accelereaza) spre centrul campului gravitational al Soarelui, apoi "urca" decelerand, departandu-se - asta nu face sa le schimbe viteza initiala (fata de Soare) ! Imagineaza-ti palnia gravitationala, cum ai putea s-o tai fara ca sa apara efectul de coborare si urcare ?

Concluzionand, gravitatia celor doua corpuri joaca rol de ancora, asigurand interactiunea dintre cele doua, dar NU ea este cea care propulseaza obiectul-tinta, ci miscarea de rotatie a "tractorului".
0 0
Truth, specifica ''miscarea de rotatie'' a tractorului. Miscarea diurna nu ne intereseaza. Miscare de revolutie (in cadrul sistemului solar) nu are. Singurul ''tractor'' care ne ramane e gravitatia. Am vazut recent un documentar (BBC space odyssey) in care nava aflata pe orbita in jurul lui Marte pleca spre Jupiter asistata gravitational de Soare, nu direct, fiind mult mai rapid si economic. Ajung in final sa-ti dau dreptate si sa contest filmul respectiv (greu, fiind un documentar f. stiintific). Gravitatia ancoreaza nava noastra iar pentru a iesi din palnia gravitationala ii trebuie acelasi moment cinetic plus ceva (considerand corpul ceresc static). M-ar interesa comentariile tale in caz ca-l vizionezi. Oricum, felicitari pentru raspunsul elaborat.
1 0
Salve Daneel !

Sper ca te-am convins, castigul de viteza este dat de "coborarea "+ "urcarea" obiectului-tinta in palnia MISCATOARE a campului gravitational al "tractorului", cu miscare de rotatie in jurul Soarelui (de revolutie).

Intr-adevar, viteza castigata are ca referential Soarele, asta intereseaza, pentru ca tintele de atins sunt din Sistemul Solar, inca n-am trimis ceva cu destinatii in afara Sistemului, pentru a folosi Soarele in efectul de prastie.
...