Newton nu a descoperit constanta G. De fapt prima măsurare a lui G s-a făcut mult după moartea lui Newton, de către Cavendish, cu o balanță de torsiune.
Meritul cel mare al lui Newton în domeniul gravitației a fost să presupună că forța de gravitație are anumite proprietăți, printre care aceea că e proporțională cu cele două mase implicate și invers proporțională cu pătratul distanței dintre ele. Presupunerile s-au dovedit corecte, lucru pe care l-a putut demonstra Newton însuși, prin aceea că astfel a putut explica forma eliptică a traiectoriilor planetelor. El însă nu putea afla cît e constanta G, pentru că nu știa nici masele corpurilor din Sistemul Solar. G-ul trebuia deci măsurat separat, cu mase cunoscute, și abia apoi se putea determina masa Soarelui și a planetelor.
Și de regulă constantele fizice nu se scot prin calcule, ci trebuie măsurate prin experimente. Fac excepție unele constante stabilite convențional, de exemplu permeabilitatea magnetică a vidului.
