In primul rand trebuie observat ca incalzirea e diferita in functie de materiale. Cu cat in materialul respectiv sunt mai multi electroni liberi, adica e mai bun conducator de electricitate, cu atat fenomenul de incalzire e mai rapid si mai puternic. Cu cat acesta are electronii mai captivi in atomii lor, adica e un izolator (dielectric), cu atat fenomenul incalzirii la frecare e mai slab. Electronii liberi din prima categorie exista datorita structurii cristaline a materialelor respective, structura care cuprinde ioni pozitivi in nodurile cristalelor si un numar de electroni neprizonieri ai unui atom anume. Aceasta structura ramane neutra electric pentru ca numarul total al sarcinilor pozitive +e (protonii) ramane egal cu cel al sarcinilor negative -e (electronii). La frecarea a doua suprafete, datorita asperitatilor acestora la nivel microscopic (importante, oricat de netede apar ochiului liber), are loc un transfer reciproc de electroni liberi, si crearea, alternativ, de zone cu exces de sarcini negative. Trebuie observat ca distributia sarcinilor negative in exces intr-o structura cristalina se face catre suprafata materialului, pentru ca ei sunt respinsi de ionii pozitivi din noduri catre afara. Apar astfel fluxuri de sarcini electrice intre cele doua suprafete, deci curenti electrici, printre efectele curentului electric fiind si cel caloric, rezultat al cresterii energiei electronilor. Radiatia este nu doar in infrarosu, totusi. La o lovire a doua obiecte semicristaline sau cristaline cum arfi doua pietre (in fond tot o frecare), dupa cum stim cu totii, sar scantei (spectru vizibil). Si ce bine ca e asa, ca altfel nici pana in ziua de azi nu stiam sa facem focul (-: