Salut !
Costinel, intrebarea ta este tipica pentru cei care tocmai "au deschis ochii", eliberandu-se de naivele basme religioase si care n-au alunecat inca in mrejele credintelor spiritualiste tip "new-age".
"- Pai daca nu e nimeni sa aiba grija de noi in viata si post-mortem si disparem inexorabil odata cu gandurile si amintirile noastre , care este Scopul, de ce ne-am mai nascut, de ce mai traim ?" - cam asa suna intrebarile, nu ?
1. GRESEALA TIPICA este ca noi Oamenii ne supraevaluam egocentric si ne extragem din contextul natural inconjurator ca fiind buricul Universului. Pai iarta-ma, dar in contextul Universului noi suntem complet insignifianti, o mic bot de atomi durand in aceasta forma numai o clipita ! Si urmam strict aceleasi legi ca si materia inconjuratoare : ne aglutinam temporar intr-o anumita formula (vie, revin mai jos) sub influenta fortelor naturale, apoi ne transformam intorcandu-ne in materiile componente impreuna cu energia asociata (fara nimic ezoteric utilizand termenul "energie").
2. "- Dar, dar noi sunt vii !" Pai si ce-i cu asta ? Viul este o forma particulara de agregare a materiei, posibila in anumite conditii speciale (legate in special de temperatura, intensitate radiatie ionizanta, prezenta unui solvent cum este apa, etc). Daca ar deveni putin mai cald sau mai rece, sau radiatia putin mai intensa - am fi stersi de pe esichier fara ca Universul sa sughite, pentru ca ar fi tot un proces natural !
Va pare "Viata" un fenomen "prea complex" ca sa fie strict natural ? Este o parere ! Universul este plin de procese care ne par extrem de complexe (pe unele inca nu le-am deslusit )- dar toate sunt guvernate strict de aceleasi legi naturale. Nu exista exceptii, nu exista "tutori" care sa le aranjeze convenabil, doar consecintele ale proprietatilor Universului.
3. "Bine, dar totusi care este Scopul viului ?" Poate unii vor fi socati, dar NU EXISTA UN SCOP FINAL, materia exista in aceasta forma cat conditiile permit si atat ! Repet, in aceste conditii particulare (si vremelnice) de mediu, materia se poate agrega sub forma "vie" si poate dainui un timp sub aceasta forma, dar indata ce conditiile se schimba radical, dispare si nu mai exista un "dupa".
In particular, solutia naturala pentru Viu a fost ca aceasta "dainuire" sa nu se faca sub forma unui individ unic, ci a unei succesiuni de indivizi adaptati conditiilor schimbatoare. Individul moare (transmitand numai informatia privind mediul) tot din pricina adaptarii la mediu, moare pentru a lasa loc urmasilor cu sanse mai bune de adaptare la conditiile in permanenta schimbare.
Eroarea logica este ca noi cadem pe spate de admiratie pentru "inteligenta" acestui mecanism si il personalizam mistic sau ii atribuim ratiuni ascunse, dar REALITATEA este ca el are acelasi "Scop" ca si nasterea (si viata) unei stele, de pilda. Singura diferenta este ca steaua n-a dezvoltat un sistem nervos care sa-i permita sa-si puna intrebari existentiale- pur si simplu conditiile particulare de mediu nu-i permit asta !
Pe de alta parte, obisnuiti-va cu gandul ca
pentru toate vine un sfarsit - sau mai bine zis singurul lucru vesnic este transformarea. Oamenii se nasc si mor, stelele se nasc si mor, Universul insusi va muri - in toate cazurile prin moarte intelegand o transformare, dar in niciun caz nu vorbim de o transcendenta. Dupa cum am mai zis, pentru indivizii (momentan vii
)
moartea este chiar o datorie fata de generatiile urmatoare !
Intre timp, trebuie sa traim frumos si fructuos, la scara noastra conteaza sa contribuim la progresul personal, al familiei, al natiunii si la Omenirii. Acesta ar trebui sa fie Scopul.
