Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

4 plusuri 1 minus
823 vizualizari
Precizez că sunt tânăr și nu am prea multă experiență în viață. Nu rar am văzut oameni deștepți, adepți ai explicațiilor științifice, harnici, curioși, deștepți, pe scurt, idealul meu, fiind totodată credincioși și spunând că succesul lor i-l datorează lui Dumnezeu.

Mie mi se pare cam deplasat să cred în puterea nețărmurită a lui Dumnezeu de a face pentru noi orice, dacă îl rugăm, sau să ne pedepsească dacă nu ascultăm poruncile lui, uneori absurde, după părerea mea. Totodată, nu neg că rugăciunea te poate ajuta într-un anume fel și anume să îți dea încredere și putere să treci peste greutăți.

Problema mea este că nu mă pot ruga unui Dumnezeu în care nu pot să cred. Voi știți cum un agnostic poate să obțină beneficiile unei rugăciuni la Dumnezeu, pentru că eu cred că acea putere vine din noi înșine, dar nu știu cum să dau de ea fără să aibă nume de divinitate?
Junior (994 puncte) in categoria Psihologie - Filozofie
1 0
Întrebarea mi se pare foarte interesantă, ca subiect de psihologie. Dar înțeleg că ați pus-o nu doar la nivel pur teoretic, ci pentru că ar avea o semnificație practică pentru dumneavoastră. Înțeleg că cel puțin pînă acum ați avut obiceiul de a vă ruga lui Dumnezeu (spuneți că rugăciunea poate ajuta, deci deduc că beneficiile le cunoașteți din proprie experiență), iar acum vreți să înlocuiți rugăciunea cu altceva.

Eu unul nu m-am rugat niciodată, asta dacă nu pun la socoteală încercările din frageda copilărie, la îndemnul bunicii. Așa că nu cunosc beneficiile, dar nici nu simt că-mi lipsește ceva. Ce oferă rugăciunea? Impresia mea de profan (în ambele sensuri) este că rugăciunea este o ocazie de a te calma, de a te gîndi la ce probleme ai și de a găsi astfel soluții. Eu știu din experiența mea că nu am nevoie de rugăciune nici ca să mă liniștesc, nici ca să gîndesc, nici ca să găsesc soluții.
0 0
Se face o confuzie cu privire la ce inseamna rugaciunea. Insusi faptul de a te linisti, de a gasi solutii inseamna rugaciune. Daca spui : " Oare cum sa fac ?" sau spui " Ajuta-ma sa aflu cum sa fac  " e de fapt acelasi lucru. Fie ca te adresezi unei entitati spirituale "imaginare" sau tie insuti (gandirii) nu conteaza foarte tare, important e daca o faci si nu cum o faci.
De aceea sfatul meu e sa alegi calea cea mai comoda si potrivita fara sa ai retineri pentru ca un anumit grup nu e de aceeasi parere cu tine.
Rugaciunea corecta presupune incercarea si nu speranta ca vei primi ceva gratuit printr-un miracol, de aceea presupunerea ta ca puterea vine din noi insine poate fi corecta.
Din cauza ca se pare ca esti intr-un moment al existentei in care iti pui niste intrebari eu zic sa incerci mai intai printr-un exercitiu de gandire de tipul "gandesc ca gandesc" care poate te va ajuta sa gasesti raspunsuri.
De exemplu vezi un copac, te gandesti la el  si apoi te gandesti ca te gandesti la el. Aplicand aceasta formula felului de a gandi si in alte situatii  poti gasi raspunsurile pe care le cauti.
Nu incerca neaparat sa gasesti o corespondenta intre tine si ceilalti cu privire la trairile pe care le ai ca nu e semnificativ. Traieste-ti viata ta, nu pe a altora, ca si pe ceva ce tu ai si ceilalti nu si ofera tot ce poti din ea si celorlati.
0 0
Așa este, mă rog uneori ca să mă liniștesc, știe că nu e cu adevărat benefic, dar am o frică în mine care mă împiedică să gândesc rațional, de aceea mă rog, așa cum mulți alții se roagă doar atunci când cred că nu mai există altă soluție.

6 Raspunsuri

3 plusuri 1 minus
 
Cel mai bun raspuns

Razvan, (chiar) imi place ca-ti pui intrebarile fundamentale corecte. Da, este esential sa cauti aceste raspunsuri, dar trebuie si sa fii in stare sa faci fata acestor raspunsuri ! Caci exista multimi de oameni CARE NU VOR SA AUDA ADEVARUL, le e teama de el si PREFERA sa creada in iluzii !

Tu ce gen de persoana esti, vrei raspunsurile reale oricat de crude ar fie ele sau preferi niste iluzii convenabile care sa-ti motiveze si sa -ti sustina viata sociala ?

Observatia este corecta: "demolandu-l" pe Dumnezeu, trebuie sa pui ceva in loc care sa dea sens existentei. Filozofii s-au ocupat pe larg de chestia asta, fiecare scoala cu ideile ei, eu iti zic pe scurt care sunt concluziile mele:

Ai nevoie de 2 perspective: una biologica - care sa-ti descrie destinul fiziologic si una sociala, care sa-ti orienteze evolutia in societatea umana.

1. Perspectiva biologica este simpla: esti asemenea cu toate fiintele (terestre) care ne inconjoara, te nasti, traiesti si mori. Nu-ti face iluzii, nu exista niciun pazitor, numai atat cat pot sa se pazeasca oamenii singuri sau intre ei.

Intre aceste termene, au loc transformari, inclusiv maladii, dobandite genetic, prin regimul de viata sau din cauza degenerescentei specifice unei varste inaintate. Rezulta ca o atitudine inteligenta este PREVENTIA - asta te va scuti de suferinte (si cheltuieli !) si iti va prelungi viata (si calitatea ei) !

2. Perspectiva sociala. Aici este foarte mult de spus, exista o multime de aspecte, iar experientele mele pot fi subiective. Cateva idei:

- societatea umana este una semi-colectiva, adica ai nevoie de oameni dar si de o doza de individualism; Invata regulile si ia act de psihologia multimilor, te vei descurca mai bine in societate;

- un individ de succes pare sa fie unul comunicativ, cu multi prieteni/cunoscuti, retele sociale, etc. Tine cont ca relatiile acestea se leaga mai ales la tinerete, adultii devin din ce in ce mai reticenti !

- in lumea in care traim, succesul se masoara majoritar in bani, asa ca deprinde notiuni economice si de afaceri, macar la nivel de baza. Asta ar trebuie sa te ajute sa-ti planifici cariera si bugetul personal;

- ai in vedere notiunea numita "pregatire pentru situatii de urgenta". Asta poate sa insemne criza economica, somaj, cutremur, furt, deces al unei rude apropiate, etc.

Ma opresc aici ca sa nu devin plictisitor ...

Senior (8.7k puncte)
0 0
Nu mă aștept să mă ajute cineva de sus, doar pentru că eu sunt om și sunt mai tare ca orice animal. Posibil ca „ajutorul divin” pe care îl simțeam eu (și posibil ca și alții să îl simtă) este atunci când ai o perioadă de rătăcire, nimic nu merge, apoi zici: „Hai mă să mă rog la tătuca, poate merge.” și culmea că uneori și merge. Explicația pe care o dau eu este că după rugăciune devii mai relaxat, gândești mai logic și probabil că te ajuți singur.
Dar cum până atunci nu vedeai nicio cale de ieșire și apoi brusc vezi una, atribui minunea lui Dumnezeu. Acum că am realizat asta, poate am să scap de dilema.
0 0
OK Razvan, strict la situatia evocata, Marian aminteste mai jos posibilitatea reala sa nimeresti o succesiune prelungita de evenimente nefaste. Da, este posibil statistic si trebuie sa fim constienti de aceasta posibilitate naturala.

Numai ca evenimentele care ne marcheaza soarta sunt in mare masura deterministe, deci pot fi influentate prin decizii optimizate. Un insucces are deseori ca si cauza niste alegeri gresite sau poate am cazut victime concurentei firesti intre indivizi -  "the winner take it all". Si asta este natural si trebuie constientizat pentru a relua lupta de pe pozitii mai bune - care iti maximizeaza sansele viitoare.

Pregatirea succesului si acceptarea (chiar valorificarea) esecului sunt o tema care merita tratata si in scolile romanesti - prin America se invata ca    e firesc sa dai gres de 9 ori ca sa ai succes a zecea oara.

Revenind la tema "dumnezeu", este preferabil sa crezi in tine - (" I can !") decat sa-ti pui sperantele in exterior. Este o atitudine mai realista si cred ca si mai eficienta.
1 0
Razvan, prin prisma comentariului facut la raspunsul lui Syntax privind statistica, iti dezvalui experienta mea de viata:
- Au fost odata 2 prieteni, eu bunicel la carte, el mediocru, eu punand accent pe control si anticiparea consecintelor, el punand accent pe cresterea sanselor prin incercari multiple, chiar si fara sa analizeze prea mult consecintele. Vrei sa stii cine a avut mai mult succes ? Dupa diverse aventuri prin strainatate, prietenul meu este reprezentantul in Romania al unui mare concern ...

Morala: invata/informeaza-te mereu dar si incearca mereu, in zilele noastre exista sanse chiar si in cazul in care nu pleci avantajat din blocstarturi. Iar cand vorbim de sanse, este ca in reclama la Loto: mai multe bilete cumparate iti cresc sansele de castig !
2 plusuri 1 minus
Ei bine, atunci tie ti s-ar potrivi o religie orientala precum Budhismul. Budhistii nu venereaza un zeu, Buddha fiind recunoscut doar ca un profet. Budhismul pune accent pe rugaciune (nu in intelesul de ruga catre un zeu cum o percepm noi), meditatie, gasirea unui echilibru in viata, etc.

Vei gasi cu siguranta mai multe detalii despre Budhism pe net.

Mai sunt si alte astfel de religii, care nu au ca baza o zeitate.
Experimentat (3.6k puncte)
0 0
Mersi! Problema mea cu religia nu e de genul: „O vreau pe aia, pentru că zeul meu e mai bun decât al tău!”, e din cauza faptului că mai toate religiile au porunci pe care trebuie să le respecți, unele fiind destul de ambigue ca orice om să se îndoiască de ele, însă, după cum am pățit până acum, credincioșii nu îți vor da explicații, atâta timp cât ei sunt mulțumiți cu voia lui „Dumnezeu”.
0 0
"Raspunsurile" nu trebuie cautate la credinciosi ci la reprezentantii religiilor respective.
Si apoi cine spune ca trebuie respectata o religie ad-literam ? De fapt, nici un credincios nu respecta 100% "poruncile".
Poti adapta o religie conform convingerilor tale personale. In zilele noastre exista libertatea religiei, iar asta inseamna ca iti poti infiinta chiar propria ta religie daca vrei.
2 plusuri 0 minusuri
De fapt nu Dumnezeu e relevant ci INTERVENŢIA DIVINĂ, adică actul creator şi miracolele care depăşesc legile fizicii.

Din acestă perspectivă, putem considera "neîncrederea în dumnezeu" ca fiind cealaltă faţetă a încrederii în ştiinţă şi legile fizicii. Astfel, îl putem înlocui pe Dumnezeu ca sursă de intervenţie cu posibilităţi statistice de probabilitate redusă, sau mai popular "norocul".

Putem face aceasta dacă redefinim "miracolul" ca fiind o întîmplare posibilă, puţin probabilă şi în acelaşi timp benefică celui care o aşteaptă.

 

NOROC BUN!
Junior (941 puncte)
0 0
Mulțumesc! Se pare că norocul nu îl putem influența, deci voi renunța la practicile mele patetice de a-l trage de partea mea.
2 plusuri 1 minus

Rugaciunea nu are efect, dupa parerea mea, altfel ne-ar fi facut biserica o demonstratie in fiecare duminica. Niciodata nu a existat un miracol in cazul unei amputari, deci o boala de nevindecat curios nici divinitate nu intervine, in rest stim cu totii, cancerul nu este o boala mortala 100%.  Nu ar fi fair play ca un elev credincios sau un aspirant la o angajare care nu si-a facut temele sa primeasca un ajutor divin si sa intreaca pe altul care s-a pregatit constiincios, D-zeu si-ar incalca principiile care tocmai le-a dat oamenilor , de a fi corecti.

Credinciosii din mediul rural care s-au rugat de mii de ori pt. a le merge bine in viata, au o speranta de viata mai scurta si venituri mai mici decat japonezii care sunt atei si nu s-au rugat niciodata la un d-zeu iudeo-crestin. Logic ar fi  ca: rugaciunea nu are efect, ori daca te rogi mai putini sau deloc  primesti mai mult.

Trebuie sa luam in considerare ca un zeu monoteist este o inventie relativ recenta in istoria oamenilor, 90% din istorie am fost politeisti. Putem gandi ca si paganii simteau atasament fata de panteonul lor si simteau raspunsuri la rugaciunile si jetfele lor. Uneori faceau si sacrificii umane, deci erau perfect convinsi de implinirea obligatiilor aduce o rasplata divina.

 

Experimentat (3.3k puncte)
0 0
Problema nu e de genul: Al cui zeu e mai tare. Presupunem că am trecut de vârsta cu comportament primitiv în care „fantasma mea e cea mai tare, te bat dacă nu mă crezi”. Eu presupuneam că e un zeu, sau o infinitate (dacă vă e mai comod să lucrăm cu numere mari), care desigur nu ne-a spus totul despre el, pe care eu de fapt îl asociez cu un set de reguli.

Aceste reguli le poate respecta oricine, indiferent de religie, fără ca el să își dea seama de acest amănunt. Respectarea lor va duce la un anume echilibru, nu la o răsplată din partea zeului, pentru că el ar avea și altă treabă decât să mă urmărească și să mă pedepsească pe mine.

Însă gândesc că e mai rentabil să cauți o dovadă palpabilă a acelor reguli: matematică, statistică, fizică etc. decât să te rogi, pentru că până la urmă rugăciunea mea venea din frică și am auzit că „frica omoară mintea”.
3 plusuri 1 minus
Dacă raţiunea îţi spune (şi ţie) că nu te poţi încrede în el, atunci nici nu o fă! Altfel nu mai are rost să raţionezi. Nu cred că trebuie pus ceva în loc, iar asta o spun din prisma unui om care niciodată nu am crezut nici un moment în acest personaj numit Dumnezeu, sau în alţii, nu am avut nevoie să pun ceva acolo unde pur şi simplu nu pricepeam, mi-am asumat că nu ştiu şi punct! A trăi cu incertitudine legat de cum a apărut viaţa pe pământ e poate puţin frustrant (pentru că-s curios din fire), dar în mod sigur se poate supravieţui fără riscul vreunei depresii. La fel şi relativ la gândul morţii, ca final al unui proces cât se poate natural, numit viaţă.

Chestia asta cu rugăciunea pentru interesul propriu e o şmecherie foarte fină, e o deturnare a dorinţei de a obţine succes într-o situaţie, de speranţa că totul va decurge convenabil, spre ideea că ar fi "dăruită" de acelaşi personaj imaginar. Şi ce mi se pare curios este modul cum mintea ştie să submineze importanţa statistică a majorităţii cazurilor de eşec în favoarea puţinelor situaţii de succes. De fapt totul ţine de statistică şi de determinism pur, doar că mintea nu cred că poate conştientiza permanent toate detaliile infime alce acestui determinism. Statistica dă o imagine estimativă suficientă, făcând abstracţie de toate acele detalii.

"Puterea" rugăciunii, din punct de vedere "divin" este fix zero! În schimb cine o practică nu realizează că el se auto-sugestionează, îşi crează singur o setare mentală foarte utilă pentru aşi întări încrederea de sine, iar aşa bineînţeles că se va simţi mai bine. Dacă aceaşi setare mentală şi-o crează însă la modul raţional, evaluând corect şansele şi parametrii ce depind de puterile lui, efectul cred că ar fi dublu sau mai mult. Sigur că permanent pot apărea situaţii neprevăzute, dar o setare mentală corectă, raţională te pune la treabă, nu la rugăciuni fierbinţi. Te va mobiliza la ajustarea tuturor parametrilor care depind de tine, vei urmări statistica în folosul tău, iar aşa în mod sigur vei face faţă mult mai performant la situaţii şi  încrederea de sine (care contează şi ea, asta e) va creşte, va genera o stare de confort.
Experimentat (3.1k puncte)
0 0
Mulțumesc pentru răspuns! Voi îmcerca să studiez mai în amănunt problemele, de asemenea statisticile cred că ajută, în primul rând pentru că oferă feedback palpabil, de genul: „Acum știu ce se întâmplă în cazul x, un lucru care se poate repeta”, pe când rugăciunea te face doar fericit dacă se împlinește dorința, dar o iei de la zero din nou data viitoare, nu ai niciun studiu de caz pe care să te bazezi.
1 plus 0 minusuri

Eu sunt sigur ca nu doar Razvan si-a pus aceasta intrebare.

Incertitudinea vietii ne-a facut pe fiecare sa ne intrebam cel putin o data: "in cine sa am incredere?"  cand am fost dezamagiti de un prieten bun, cand a fost nevoie sa suportam o situatie foarte dificila cum ar fi moartea cuiva drag, sau o boala crunta nevindecabila.

Pe de alta parte tendinta de a cauta indrumare , ocrotire deriva din copilarie cand parintii (sau bunicii) ne-au oferit atat cat au fost capabili acea "siguranta" de care aveam nevoie. E firesc , ca atunci cand devenim adulti sa cautam in continuare aceasta "siguranta".

Numai ca e foarte greu sa cauti "siguranta" la un STRAIN chiar daca e vorba de dumnezeu.Pana la urma cand ne ascundeam in spatele mamei , faceam asta pentru ca stiam ca ne ocroteste.Dar cand e vorba de d-zeu, ratiunea imi spune de ce pot avea incredere in el?Poate ca nici nu exista! Sau daca exista , cine imi garanteaza ca o sa-mi raspunda la o rugaciune?

Foarte interesant este si ca din punct de vedere psihologic, noi nu respingem "siguranta" din partea oricarui strain.De exemplu unii cauta confort facand eforturi sa castige cat mai multi bani.Siguranta materiala le aduce liniste.Deviza "dupa mine Potopul" dezvaluie ca unii devin propriul lor d-zeu.Mai mult , impun aceasta reflectare a personalitatii lor si altora.

Altii cauta siguranta in diferite teorii, sau concepte stiintifice.Desi multe din teoriile stiintifice din prezent, sunt puse sub semnul incertitudinii, multi isi fac din ele un fel de "dumnezeu". Nu-i asa ca e foarte relaxant sa stii ca lumea este formata din "string-uri"? Mi se pare ca Razvan se plangea ca religile au reguli absurde. Sa vezi la string-uri ce reguli te pun sa respecti! Sau sa vezi ce se intampla cand  o gaura neagra va "inghiti" Calea Lactee!Ar fi bune niste rugaciuni chiar si din acelea ateiste! :)

Vreau doar sa atrag atentia ca sub o forma sau alta oamenii cauta siguranta, cauta indrumare si ocrotire. Acum depinde de fiecare UNDE cauta aceasta siguranta. Ca ii spui BANI, D-ZEU, STIINTA, sau altcumva? Nu prea conteaza.

Intrebarea nu este CUM sa facem asta, ci DE CE cautam refugiu in ceva ?

De ce fiintele umane rationale au aceasta inclinatie? Cand vom putea raspunde la aceasta intrebare vom sti si CUM si CUI sa cerem ajutorul in caz de nevoie.

Experimentat (1.5k puncte)
0 0
Mulțumesc pentru răspuns! Exact, mă simt mic și neajutorat, tind să dramatizez ceea ce mi se întâmplă, de aceea uneori caut alinarea la Dumnezeu.
Mult mai rentabil e să te folosești de statistică și să studiezi mai mult ceea ce putem ști, însă cantitatea de informație e mare, uneori te copleșește, și poți avea o reacție de genul: „Țineți-vă bine și Dumnezeu să ne ajute!”, să lași lupta baltă și să speri că te ajută Tăticul.

P.S. Motivul pentru care căutăm apărare cred că este instinctul de supraviețuire. Probabil, odată ce omul a cucerit animalele și a văzut că tot e vulnerabil, a căutat un țap ispășitor: acela fiind un diavol, sau mai mulți,dacă ne plac numerele mari, care venea la pachet cu un dumnezeu, sau iar, mai mulți, la care să caute scăparea. Cred că răspunsul e să cerem ajutorul tuturor lucrurilor palpabile, deocamdată nu putem să accesăm energii nevăzute/imposibil de simțit sau măsurat, deci le folosim pe astea pe care le avem, prin ce metode avem la îndemână.
Desigur, e greu să spui: „Și gata, doar atât, curentul electric vine prin electrizare/dintr-o baterie, nu e nicio magie?”, dar văd că mai rentabil să cauți soluții prin efortul tău, decât să încerci să capturezi fantome.
...