Da, si am putea lua in calcul si faptul ca moartea cuiva, boala sau despartirea de cineva sau orice alt eveniment negativ similar au o durata cam lunguţă, unele sunt cam forevăr si-atunci emotia negativa ar putea fi direct proportionala cu durata evenimentului negativ.
Si ar trebui sa tinem cont si de faptul ca, pe parcursul vietii unui om, starea preponderenta este cea pozitiva. Frecventa evenimentelor si, respectiv, a emotiilor negative, este mult mai mica. Deci suntem mult mai rutinati si obisnuiti, sa zic asa, cu starea de bine. Ne e mai familiara si-atunci nu ne mai "emotioneaza" asa tare.
Spre exemplu, violul sau crima ar trebui, prin natura lor, sa fie socante. Dar de-atata "soc" cat ne serveste televizorul ptr orice banalitate (totul e socant acum la teveu) nu prea ne mai socheaza imaginile asa cum ne-ar fi socat acum 20 de ani.