Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.7k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

0 plusuri 0 minusuri
1.3k vizualizari
Reactia noastra la emotii e diferita. Unii "rezista" mai bine la aflarea unei vesti rele, altii ,dimpotriva. Cu toate acestea, si emotiile pozitive ( exemplu cand iei un examen provoaca o stare de "stres": plangi, urli , dai din maini si din picioare).

Am remarcat ca in general evenimentele cu impact negativ ( moartea cuiva drag, o boala grava etc) ne afecteaza mult mai mult.Acest lucru l-am constatat prin experienta personala.

Am rationat in felul urmator: unei anumite stari de emotie ii corespunde o anumita reactie sau o anumita afectivitate. Sigur , nu se pot face comparatii absolute, dar ar fi logic ca la doua stari caracterizate de o intensitate (cat de cat) egala sa le corespunda o reactie (cat de cat) asemanatoare.Experienta imi arata ca nu este asa.Cand trecem prin stari emotive puternic negative suntem mai afectati.( reactia noastra este mai intensa). Cum se poate explica acest lucru?
Experimentat (1.5k puncte) in categoria Medicina - Sanatate
0 0
Fraza (?) a treia nu are o propozitie principala. In general, nu inteleg decat partial intreaga intrebare. Poate merita o reformulare, cu o definire mai clara a emotiilor pozitive si negative. In plus, cum si cine a ajuns la concluzia ca emotiile de un anumit tip ne afecteaza mai mult decat cele de tip opus?
0 0
Multumesc de atentionare.Voi reformula!
3 0
Nu pot decat sa fac o recomandare: "The Laws of Emotions" - Nico Frijda.
Si un link pentru un sumar al celor 12 legi, printre care si cea legata de intrebarea ta (the law of hedonic assymmetry)
http://www.brianruckle.com/2011/05/27/frijdas-laws-of-emotion/
1 0
Interesanta ideea. Emotiile negative persista pentru ca nu ne putem obisnui cu circumstantele.Emotiile pozitive se estompeaza in timp cand satisfactia (starea de bine) dispare.
1 0
Da, si am putea lua in calcul si faptul ca moartea cuiva, boala sau despartirea de cineva sau orice alt eveniment negativ similar au o durata cam lunguţă, unele sunt cam forevăr si-atunci emotia negativa ar putea fi direct proportionala cu durata evenimentului negativ.

Si ar trebui sa tinem cont si de faptul ca, pe parcursul vietii unui om, starea preponderenta este cea pozitiva. Frecventa evenimentelor si, respectiv, a emotiilor negative, este mult mai mica. Deci suntem mult mai rutinati si obisnuiti, sa zic asa, cu starea de bine. Ne e mai familiara si-atunci nu ne mai "emotioneaza" asa tare.

Spre exemplu, violul sau crima ar trebui, prin natura lor, sa fie socante. Dar de-atata "soc" cat ne serveste televizorul ptr orice banalitate (totul e socant acum la teveu) nu prea ne mai socheaza imaginile asa cum ne-ar fi socat acum 20 de ani.

1 Raspuns

1 plus 0 minusuri
Se pare ca de fapt emotiile sunt mai complexe, noi doar am convenit ca sunt "negative " sau "pozitive". Noi reactionam visceral, chimic, organic prin respunsul organelor noastre la factorii de stress, dar o facem mult mai puternic cand intra in joc aspectele legate de instinctul de supravietuire, iar sub "umbrela" acestuia se intinde si pierderea fiintelor dragi (deci nu vom mai trai la fel si in acelasi confort emotional), incertitudinea zilei de maine, datoriile (banca, camatari) sunt presiuni greu de suportat, distructive si care de fapt afecteaza in cele din urma sanatatea in plan fizic daca nu cumva clacheaza psihicul primul. Emotiile pozitive, exteriorizate sau nu, in sens contrar, ele tind sa ne intareasca sanatatea. Se pare ca asta se explica prin faptul ca noi avem oricum un anumit nivel de stress "normal" iar noi putem fi deasupra lui sau mai jos, dupa caz .
Novice (121 puncte)
0 0
Interesant punct de vedere.
Ma intrebam insa daca nivelul de stres asa zis "normal" caracterizeaza anumite categorii de oameni pe nivel social  sau de ce nu, in timp ,de-a lungul dezvoltarii societatii.
Probabil stresul "normal" al unui om din sec III e.n. era diferit de cel al unuia din sec 21. :)
0 0
Repetitivitatea se pare ca are un rol determinant. Doua saptamani de vietuire in sec III e.n. ar fi percepun ca un concedou. Daca am ramane acolo ne-am pomeni...la fel de stresati de elementele caracteristice perioadei (insecuritate, boli, procurarea hranei, foame, lipsa igienei, lipsa utilitatilor etc.) Mentionez ca cel mai probabil un nativ din acea perioada nu realiza in mod constient stresurile legate de "lipsa utilitatilor", dar sufera inconstient (deci se streseaza) din lipsa lor. Totusi, respectivele generatii sunt bine adaptate acestor lipsuri, e suficient sa ne uitam la batranii de azi cat de greu se obisnuiesc cu lucruri care noua ni se par indispensabile. Mai mult, cat de tare ne stresam noi si cat de tare ei daca ne "taie" apelurile de pe mobil? Si aici functioneaza creearea unei necesitati (si apoi exploatarea ei) dar aici intra deja la "instinct de supravietuire" deoarece se intrerupe contactul permanent cu ceilalti, iar omul de azi in ciuda aparentelor este izolat si singur si in lipsa sistemelor de comunicare/socializare (cu mici exceptii) se simte izolat, nesigur, intra in panica. Stresul se poate instala si sa fie pozitiv sau negativ in functie de dorinta persoanei de a se schimba sau nu ceva in sensul respectiv.
...