Noțiunea de formă ține de percepția noastră, a oamenilor, la scara cu care sîntem obișnuiți noi. În cazul particulelor elementare noțiunea asta își pierde sensul, odată cu noțiunile de poziție și dimensiune. Un electron nu e un punct, nu e o bilă și cu atît mai puțin cub sau altceva. Ni-l putem imagina într-o primă aproximație ca un norișor pufos, care se află peste tot și totuși nicăieri, dar probabil nici aproximația asta nu e destul de bună. De altfel nici obiectele macroscopice despre care considerăm că au o formă clară de fapt nu au. Un cub de metal ni se pare solid, dar el este mai mult gol decît plin, iar limitele lui spațiale sînt neclare. Forțele dintre atomi păstrează (oarecum) o distanță constantă între ei, la nivel macroscopic, de aceea pentru noi noțiunea de formă este utilă. Dar fiecare atom se mișcă permanent în jurul unei poziții de echilibru, iar poziția de echilibru are din cînd în cînd salturi, uneori împreună cu alți vecini.