Adica tu ai credinta si cei care nu cred au teorii?
As zice ca si la tine e tot o teorie.
din punctul meu de vedere, a crede sau a nu crede e egal cu zero, conteaza faptele.
recunosc, complexitatea acestui univers si propria existenta ma depasesc in a le intelege, pentru noi toate au un inceput si un sfarsit, deoarece asa este viata noastra, identitatea fizica, insa posibilul este de nemasurat.
cel mai bun lucru pe care il face religia este ca leaga comunitati, este un liant benefic al societatii. nu cunosc o mai buna reteta de comuniune deoarece nu presupune coercitie directa, face apel la structurile psihice, morale si rationale. este un mod de prevenire, mult mai eficienta decat tratamentul. de aceea sunt de acord cu existenta religiei pentru oamenii care o primesc bucurosi. problema este bineinteles exclusivitatea pe care o cere fiecare religie, si cu cat grupul este mai unit cu atat va fi mai necooperant cu alte religii, drept urmare mai agresiv in exterior.
daca este o dezbatere stiintifica pe tema credintei si a religiei va trebui sa reunim mai multe perspective: conceptuala, filozofica, neurostiintifica, antropologica, istorica, evolutiva...si orice instanta care poate veni cu un argument nou.
Da, nu stim, nu exista dovezi pentru originea vietii pe pamant. rezultatele sunt neconcludente cu toti aminoacizii pe care i-au obtinut in experimentele de laborator oamenii de stiinta. chiar proteine care se autoreplica, un gen de prioni, tot nu-s un argument decisiv.
Acest NU STIM este o realitate.
De-a lungul vremii, s-au gasit diversi oameni care si-au dat seama ca daca sunt suficient de convingatori, ii pot face pe unii sa creada ca ei au raspunsuri, sau cel putin au niste explicatii. E o foame de adevar in fiecare dintre noi. Unii inghit orice, numai sa-si potoleasca aceasta foame. Alteori intentiile au fost intrutotul laudabile, in crize morale ale societatii, un om venea cu principii si exemplu personal. oamenii ramaneau cu principiile si uitau exemplul..si cu timpul principiile se degradau in lipsa exemplului retrait. imaginatia si realitatea sunt experiente mentale asemanatoare, omul zice ca daca el crede in dumnezeu e ca si cum e deja un om bun. omul de la natura e cu bune si rele, de aceea exista educatia.
Insa mai este un fapt ciudat.
Uneori, mintea abdica de bunavoie in fata credintei. Credinta nu-ti da raspunsuri insa iti da confort. Am trait si eu o perioada de credinta, sa cel putin asa credeam.
Fie:
- viata este un miracol si cine a facut acest univers merita adorat, slavit ...etc , el ne-a facut, el are grija de noi...deci sa-i urmam caile pe care ni le-a aratat prin diversi alesi, pentru ca totul este dupa voia lui si are grija de tot ce a creat, si cum nu ne putea lasa orbi in fata existentei sale, a trimis din cand in cand cate o calauza. omul e prea mic, trecator, nestiutor, slab, si fragil in fata fortelor cosmice, a vietii si a mortii, a eternitatii, a necunoscutului, astfel ca e un pret mic de platit pentru a ne strecura prin aceasta viata cu sentimentul protectiei, al apartenentei, in grija unei providente ce in infinitele ei posibilitati nu ne uita nicio clipa. beneficiile personale dar si ale societatii ca ansamblu sunt mai mari atunci cand exista o religie. bineinteles, religia respectiva se bazeaza pe natura umana, cu nevoile si slabiciunile ei. Si marea slabiciune a religiei, cel putin a religiei crestine, este ca in loc sa fericeasca oamenii ii conduce catre asa-zisa apocalipsa. Nu lasa loc evolutiei universale a omului catre bine, nu ii da niciun credit omului ca poate face o lume din ce in ce mai buna, ci o lume din ce in ce mai rea. Ea condamna omul de la inceput pana la sfarsit, il naste deja cu un pacat primordial si il duce catre apocalipsa, ca asta e e omul, o fiinta pacatoasa, robul lui dumnezeu. mai repede as muri decat sa traiesc cu aceasta credinta morbida.
Fie:
- viata este miracol intr-un univers inteligibil. daca universul poate fi cunoscut si inteles poate ca si viata poate fi cunoscuta si inteleasa. odata cu Newton, lumea a inceput sa para un puzzle, trebuie puse piesele la locurile lor si imaginea capata inteles. impasul stiintei actuale in relativitate si incertitudine provoaca mintea la noi paradigme. da, recunosc ca atunci cand ma gandesc la reprezentarea mentala a fiecarui om despre univers mintea se clatina,, credinta pandeste dupa colt, vino in bratele mele, aici e totul cald si bine, in sanul lui Avraam. si cateodata mai trag un pui de somn pe-acolo.
Pe de alta parte viata pentru mine este mai mult decat stiinta, este simtire si traire. este o flacara ce arde cu nenumarate culori si intelesuri. Stiinta poate sa analizeze spectral culorile curcubeului, sa-mi descrie perceptia vizuala, celulele retinei, nerv optic, arii cerebrale senzitive in lobul occipital, neurotransmitatori, arii de asociatie, lob temporal, excitatie colaterala in arii de asociatie, de memorie, rezonanta circuitelor anterioare pozitive, endorfine, starea de bine din punct de vedere biochimic si n-a facut decat sa semene trandafiri pe drumul dintre identitate si univers. E perfect ca suntem, e imperfect cum suntem. Si poate ca asta e singura cale de a fi.
Pentru mine: ce o fi dupa moarte om vedea sau nu, traiesc prezentul asa cum imi dicteaza constiinta. Las aceeasi libertate tuturor oamenilor.
Daca unora constiinta le dicteaza sa ucida pe necredinciosi, atunci avem o probema si constiinta ce neaga dreptul la viata si libertate altor persoane este bolnava, iar fundamentele acelei religii sunt gresite. dovada obiectiva ca ele nu au fost infiintate de dumnezeu.
O religie adevarata il FACE pe om BUN si de neschimbat, asa cum el nu este din nastere. acea religie nu exista si nici nu va exista, deoarece aceasta inseamna libertatea existentei omenesti, sa poti gresi.
Insa e permis sa gresesti orice si oricat?
NU!
Si acea limita, ce este permis si ce nu este permis, este mai degraba responsabilitatea stiintei si a filosofiei decat a religiei.
Insa se poate ucide si in numele stiintei. acum sunt doar animale de laborator. in viitor e foarte probabil sa vedem aberatii si lucruri abominabile facute in numele stiintei. nici asta nu e permis.
Si atunci cine stabileste regulile?
Avem cu totii nevoie de reguli? Daca unii stiu innascut ce e bine iar altii nu, unii nu pot face greseli nepermise iar cei ce le pot face au nevoie de reguli. Regulile ar fi stabilite de cei ce nu pot face greseli nepermise. De unde stim ca cineva nu poate face greseli nepermise? Si care sunt acele greseli?
intrebarea nu-si are locul pe un forum de stiinta, dar tot a starnit niste raspunsuri.
eu n-am nevoie sa-ti demonstrez nimic, tu de ce mai ai nevoie daca ai credinta ta?