Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

1 plus 0 minusuri
1.2k vizualizari

 

MIRACOLE = Fenomene fizice care depăşesc puterea cunoscută a omului sau a forţelor naturii şi care, în consecinţă, sunt atribuite unor factori supranaturali.
Insa unii merg dupa principiul "Cred ce vad!"
Intrebarea mea are legatura cu faptul ca acum 2000 de ani , de exemplu, era foarte greu ,daca nu chiar imposibil sa explici cuiva cum functioneaza un telefon mobil, sau un calculator sau ce este un satelit. Pentru oamenii de atunci, erau "miracole".
De multe ori, oameni religiosi, sinceri de altfel, se intreaba exista dovezi stiintifice si la miracolele din Biblie de exemplu, dar putem vorbi si de alte fenomene cum ar "OZN" -urile, etc etc
Experimentat (1.5k puncte) in categoria Religie

7 Raspunsuri

3 plusuri 0 minusuri

"Orice tehnologie suficient de avansata nu poate fi deosebita de magie..." Arthur C. Clarke

Din punctul meu de vedere nu exista minuni, miracole ci doar fenomene inca neexplicate, fenomene care totusi se supun legilor naturii. Ceea ce astazi este usor de inteles prin prisma stiintei, ieri era considerat miracol. Iar daca acceptam teoria extraterestrilor antici care ne-au vizitat in protoistorie totul devine mult mai usor de cuprins cu mintea. Mergand pe aceeasi filiera, nu mai este nevoie sa consideram ca fiind miracol plecarea Sfantului Ilie in "Carul de foc" al lui Dumnezeu sau "Masina plina de ochi" cu care se intalneste Ezechiel, etc etc...Biblia abunda de "minuni" de genul acesta. 

In incheiere as vrea sa folosesc tot vorbele acestui scriitor drag mie, Arthur C. Clarke:

"O credinta care nu supravietuieste coliziunii cu adevarul nu merita prea multe regrete."

Novice (252 puncte)
0 0
Foarte bun Clarke asta!
Imi place de el. :)
3 plusuri 0 minusuri
Orice este un miracol pana cand se demonstreaza stiintific.
Experimentat (3.6k puncte)
4 plusuri 1 minus
Din nou, o intrebare ciudata:)

Miracol inseamna ceea ce nu poate fi explicat stiintific. Prin urmare, nu este stiintific sa crezi in miracole. Asta este si sfatul meu de asemenea. Nu crede in miracole, crede in stiinta.
Novice (248 puncte)
2 plusuri 0 minusuri
P.S. Nu trece cu vederea peste faptul ca stiinta face adevaratele miracole, nu zeii. Cand te doare capul iei o aspirina, nu spui o rugaciune. Cand ai apendicita de duci la spital, nu la biserica. Cand ai nevoie de lumina aprinzi becul etc.
Novice (248 puncte)
1 1
Sunt de acord, ca stiinta face adevarate miracole, insa nu stiu cum se intampla, ca tot la "popa" ajungem ! Toti au "nevoie" de el! Aici stiinta "lucreaza",asa ca sa vorbim  incet sa n-o deranjam! :)
1 0
Cine zice ca toti au nevoie de popa? Da, cu totii murim. Dar de aici si pana la a nu putea sa mori fara popa e cale lunga. Poti sa mori foarte bine si fara popa, asa cum o fac si plantele, si animalele.
Si ca o paranteza, exista un motiv stiintific pentru faptul ca toate formele de viata mor la un moment dat. Evolutia! Evolutia inseamna cicluri constante, viata->moarte->viata, unde la fiecare ciclu iese ceva mai bun, mai evoluat, astfel incat dupa milioane si milioane de ani un viermisor de apa ajunge evolueaza intr-un peste, pestele intr-un crocodil si tot asa.
2 1
S-a inteles gresit!la moarte ma refeream :)
Da , este un ciclu al vietii. Ma duc sa ma rog sa nu evoluez in cine stie ce , doamne fereste! :)
3 plusuri 0 minusuri
A crede în ceva, orice-ar fi, nu este o gîndire științifică. În știință nu credem în existența atomilor, nu credem în teoria heliocentrică, nu credem în ADN etc. Și în general, nu credem în știință. A crede în ceva înseamnă să accepți acel ceva fără dovezi.

Toate afirmațiile făcute de știință sînt, în ultimă instanță, numai ipoteze de lucru, temporare, cu o probabilitate mai mare sau mai mică să descrie corect realitatea. Spunem de exemplu că Pămîntul este rotund; e practic o certitudine că așa este și probabil concluziile viitoare ale științei nu vor constrazice afirmația asta, ci cel mult o vor nuanța. Dar asta nu înseamnă că „credem în” rotunjimea Pămîntului. Mai degrabă constatăm, observînd realitatea și raționînd, că Pămîntul e rotund.

Ca urmare nici în miracole nu e științific să crezi.

Mai mult, miracolele sînt tocmai genul de fenomene pentru care nu există o explicație (se subînțelege: științifică) și care astfel se pun pe seama supranaturalului. Atunci ce poate fi științific în a crede în miracole? În fața unui presupus miracol tot ce poți face e să accepți că deocamdată nu înțelegem cum s-a produs și eventual să încerci să-i dai de cap.
Expert (12.9k puncte)
0 0
Deşi nu greşim dacă spunem că un miracol nu poate fi înţeles acum din punctul de vedere al ştiinţei în care cineva este specializat (sau al statu-quo al ştiinţei), este greşit să conchidem că acesta nu a avut loc pur şi simplu bazându-ne pe autoritatea fizicii sau a biologiei moderne avansate. Peste zece ani, ştiinţa modernă de azi va fi o ştiinţă a trecutului. Cu cât ştiinţa progresează mai repede, cu atât mai mult creşte riscul ca oamenii de ştiinţă din prezent să devină în viitor ţinta ironiei altora, care ar putea spune: "Oamenii de ştiinţă de acum zece ani susţineau sus şi tare cutare şi cutare lucru."
In sensul acesta se poate spune ca suntem obligati sa "credem" in stiinta!
 Spuneti ca : "A crede în ceva înseamnă să accepți acel ceva fără dovezi."
Si apoi va "aparati" cu : "Toate afirmațiile făcute de știință sînt, în ultimă instanță, numai ipoteze de lucru, temporare, cu o probabilitate mai mare sau mai mică să descrie corect realitatea"
Eu ce sa inteleg din afirmatia dvs?
Ca stiinta este cea care are dreptul sa aduca "dovezi" pentru ca dovezile pe care le aduce sunt "ipoteze"?, "temporare"?
Daca "fortez"un pic definitia credintei  tocmai demonstrez cu ajutorul dvs  ca trebuie sa "cred" in stiinta!
Totusi mi-a placut ultima dvs afirmatie: " nu intelegem ,dar il acceptam deocamdata ". (de asta am votat pozitiv.)
0 0
Miracolul este miracol numai din perspectiva celor care, neînțelegînd fenomenul, îl pun pe seama supranaturalului. Pentru ceilalți este doar un fenomen (înțeles sau neînțeles). Eu nu spun că ar trebui să conchidem că „miracolul” cutare nu a existat, ci doar neg că ar fi fost un miracol.

Peste zece ani oamenii de știință de azi NU vor fi ironizați, decît poate de către unii nepricepuți, tot așa cum nici astăzi cei care au contribuit la cunoaștere acum 1000 sau 100 sau 10 ani nu sînt ironizați decît de nepricepuți. A greși face inevitabil parte din procesul cunoașterii. Oamenii de știință sînt aceia care, prin definiție, încalcă sfatul „Să nu faci niciodată ceva pentru prima dată”. Ca să nu greșești deloc singura soluție e să nu faci nimic, dar atunci stai pe loc, și după părerea mea abia atunci meriți să fii ironizat.

Ce-am vrut să spun este că afirmațiile științei nu trebuie crezute orbește, așa cum sînt crezute afirmațiile religiilor. Dacă unui credincios i se spune că Dumnezeu se va ocupa de sufletul său, credinciosul nu cere dovezi, ci acceptă „adevărul” în mod necondiționat. În știință nu se face așa. Nu credem necondiționat nimic din ce spune știința, nici măcar atunci cînd între oamenii de știință pare să existe un consens foarte solid. Absolut orice concluzie a științei trebuie considerată provizorie; cîndva ar putea fi contrazisă de noi descoperiri sau noi raționamente.

Oricine are drepturi să aducă orice dovezi pentru orice. Știința nu este o organizație cu drepturi exclusive, ci este învățătura pe care o acumulăm în procesul cunoașterii.
0 0
Este logic rationamentul dvs . in ce priveste stiinta.
Insa ati incercat vreodata sa convingeti pe cineva sa devina "religios"? Adica sa creda in Dumnezeu?
Nu intreb degeaba , deoarece primul lucru pe care il face acea persoana este sa se "asigure" ca are dovezi sau motive sa creada!
Nimeni nu crede neconditionat in dumenzeu, sa stiti! Trebuie sa aiba motive si , de cele mai multe ori , foarte serioase.( tocmai pentru ca dovezile sunt asa de " fragile")
Ca sa fiu clar, nu ma refer la babutele care merg duminica la biserica , pentru ca oricum nu au nimic altceva mai bun de facut( pentru ele e un fel de "socializare").
Ma gandeam la acele persoane care cauta raspunsuri la intrebari despre sensul vietii( ceva d e genul asta) si-l cauta in religie. Ati putea s-o convingeti sa creada , FARA sa aduceti dovezi?
Credeti ca l-ati convinge spunandu-i :Asa stau lucrurile , crede cu inima?
Sau vorbindu-i de un "miracol" de acum 1000 de ani?
Sau poate inselandu-l cu un "miracol' fals, poate va crede, dar cand va descoperi falsul, ce va face? NU da cu piciorul la tot ce a fost "convins" sa creada?
Si stiinta si religia aduc dovezi. Numai ca pe principii diferite.
De ce multi refuza unele dovezi doar pentru ca nu fac parte din prima categorie , a stiintei( pe care o accepta doar ei)
Pe cand la ceilalti sustin doar dovezile aduse de religie.
Oare o persoana inteligenta , nu ar trebui sa ia in calcul ambele variante(sau poate mai multe , daca exista) si sa faca un fel de ECHILIBRU intre aceste dovezi?
In felul acesta are "acoperire" asupra argumentelor sale din ambele "pozitii".
1 0
Ne îndepărtăm de subiect. Nu, n-am încercat niciodată să conving pe cineva să devină religios (și nici n-am de gînd). De altfel nu cred că oamenii devin religioși pentru că îi convinge cineva prin argumentare. Forțele care împing oamenii spre credință sînt, cred eu, frica și rușinea, printre altele. Frica de moarte, de boală, de ghinion, de mînia lui Dumnezeu sau a altor personaje imaginare. Rușinea de semenii tăi care cred. Apoi intervine uzura: dacă de mic copil ți se spun povești religioase, ajungi să le crezi, iar dacă mai tîrziu ajungi să spui tu însuți aceleași povești copiilor tăi, față de care vrei să fii convingător, lucrurile sînt pecetluite. Apoi mai e o caracteristică a creierului uman, aceea de a căuta înțelesuri în statistica întîmplărilor din jur; de cîte ori vezi o coincidență creierul e programat să tragă o concluzie din ea, iar în lipsa altor explicații recurgi la supranatural.
0 0
"Ne-am indepartat" putin mai mult! :)
Dar nu-i rea ideea. Cineva poate fi "impins" sa creada si din aceste cauze despre care vorbiti. Desi aceste cauze sunt cam subiective ( depind de modul in care percepe persoana realitatea inconjuratoare) .
Nu vreau sa fac o "polemica" de cuvinte , insa, afirmatii de genul :"de cîte ori vezi o coincidență creierul e PROGRAMAT să tragă o concluzie din ea", ma face sa gasesc "portite de scapare"din logica rationamentului dvs. :)
0 0
Chiar este programat („hardwired”). Creierul este o mașină statistică foarte puternică. Numai calitățile lui de calcul statistic ne ajută, de exemplu, să ne învățăm limba maternă.
2 plusuri 0 minusuri
Singura "recomandare" pentru care ar fi bine ca o persoana sa creada in "miracole" este doar pentru a o ajuta sa treaca printr-un tratament agresiv de citostatice. S-a demonstrat de catre psihologi ca persoanele care cred in miracole, reusesc sa isi mobilizeze metabolic citokinele (substante cu rol in imunitate, in special interferonul gama) pentru apararea anti-canceroasa, iar tratamentul isi face mai eficace efectul. Desigur, este un efect placebo al acestei practici, care lucreaza pe psihic si psihicul determina apararea imuna. De aceea, in psihologie este mentionat rolul religiei in astfel de cazuri.
Novice (280 puncte)
1 0
De acord cu tine, se pare ca ar exista un efect pozitiv al credintei (la modul general), de tip placebo.
Totusi, sa nuantam, pentru a nu duce in eroare cititorii : efectul placebo (controversat inca) are un efect mai curand SLAB, util atunci cand sansele sunt "pe muchie" - caci daca prognosticul este fatal, nu te ajuta nici intreg panteonul mondial !
Am avut cunostinte, au fost si la Athos, si la Ierusalim - si tot a trebuit sa ma duc la inmormantare ...
1 plus 0 minusuri
Nu.

Pentru ce este ineficient.

Să considerăm că ar putea fi miracole, produse de o entitate supranaturală (care nu aparţine acestui univers, deci imposibil de a fi evidenţiată aici). În acest caz toate evenimentele ce sunt considerate inexplicabile nici măcar nu au rost a fi explicate, dacă sunt miracole. Numai că nu toate lucrurile inexplicabile deocamdată sunt miracole, unele sunt doar dincolo de capacitatea noastră de moment. Exemplu? Toate descoperirile ştiinţifice ce au demonstrat că ceea ce există poate fi explicat deşi iniţial nu aveau o explicaţie şi erau atribuite unor miracole sau acţiunilor unei divinităţi.
Junior (1.3k puncte)
...