Primele capitole ale Vechiului Testament au fost scrise in limba ebraica pe vremea exilului babilonian. Pe atunci limba ebraica incepea sa fie o limba moarta, limba universala fiind aramaica ce se vorbea in Persia, Babilon, Arabia si Canaan. Se scria cu litere ebraice sau cuneiforme, functie de suport. Din economie se scriau numai consoanele, vocalele fiind cunoscute prin traditia vorbitorilor. Oamenii culti si rabinii cunosteau limba ebraica si transmiteau oral numele biblice ascultatorilor. Din fericire Vechiul Testament a fost tradus intr-o forma definitiva in limba greaca de catre 72 de rabini la initiativa faraonului Egiptului (traducerea septuagintei) la doua secole si ceva de la scrierea originala. Limba greaca are si vocale, iar numele lui Dumnezeu a fost scris Iahve de catre oamenii cei mai calificati. Traducerea a fost atat de apreciata, incat a fost retadusa in ebraica si fixata astfel pana in prezent. Mult mai tarziu versiunea greaca a fost tradusa in latina (vulgata), iar numele lui Dumnezeu a fost scris Iehova. Din mileniul al doilea biserica ortodoxa traduce Vechiul Testament dupa traducerea greaca, iar biserica catolica fooloseste traducerea latina, ulterioara celei grecesti. Se pare ca cel mai apropiat de pronuntia originala este numele Iahve.