Am văzut mai de mult un documentar care explica de ce și cum apare răul de mașină, avion sau de mare.
Este vorba de două informații contradictorii furnizate creierului de senzorul vizual, ochiul, pe de o parte, și cel acustico-vestibular pe de altă parte, privind starea de mișcare a corpului. În mașină, avion sau vapor, imaginea obiectelor de lângă noi, scaune, uși, pasageri, o revistă, un geamantan, mobilier etc, este una statică, noi stăm așezați, iar pe această cale creierul primește informația de nemișcare a corpului. Pe de altă parte, accelerările, franarile, curbele, modificarea altitudinii (în special "golurile de aer") sau tangajul vasului, trimit către creier informația de mișcare.
Aceste informații contradictorii determină o reacție a creierului care să înlăture starea de confuzie. Una din cauzele posibile ale apariției situațiilor de confuzie cu privire la starea de mișcare sau de imobilitate a corpului sau a obiectelor din jur, poate fi și ingerarea unor substanțe toxice.
Una din reacțiile creierului este acea de activare a reflexului vomitatului, în scopul eliminării din stomac a unor eventuale substanțe toxice care ar fi putut să provoace confuzia.
Explicația aceasta arată și de ce, în general, persoanele aflate pe locurile din spate sunt mai expuse râului de mașină. În spate, câmpul vizual oferă posibilități mai mici de raportare la obiectele de afară și deci de sesizare vizuală a stării de mișcare. Din același motiv, răul de mașină afectează copiii mai mult decât pe adulți. Un copil care stă în spate vede spătarul scaunului din față și cam atât.
De aceea, un copil care are rău de mașină, se poate, totuși, da în leagăn fără probleme.
De aici rezultă că o ameliorare a stării de greață cauzată de răul de mașină avion sau de mare, se poate obține și prin simplul privit afară din vehicul, situație în care conflictul de informații nu se mai produce.
