Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

3 plusuri 0 minusuri
529 vizualizari
Am citit deseori despre experimente similare cu experimentul lui Young, dar efectuate cu surse de electroni/fotoni care emit particulele elementare una câte una, rezultatul fiind similar cu cel obţinut când se emit fascicule de particule (franje de interferenţă, deci particulele interferează cu ele însele).

Cum se reuşeşte emiterea unei singure particule elementare? Chiar se întâmplă aşa ceva în laborator?
Senior (8.1k puncte) in categoria Fizica
0 0
Legat de această întrebare, tocmai am citit în ultimul număr din BBC Science World (apare şi la noi) despre o companie elveţiană, ID Quantique, care vinde de ceva ani countere de fotoni capabile să numere fotoni individuali, dar şi sisteme de distribuţie de chei de criptare cuantice. un astfel de protocol de criptare cuantică a fost folosit, zice-se în revistă, la transmiterea electronică a rezulttelor alegerilor din 2007, din Elveţia.

Dacă cineva ne poate explica ceva despre aceste sisteme, aş fi curios să citesc ceva detalii tehnice explicate pe înţelesul tuturor...
1 0
Mie mi se pare că chestia e asemănătoare cu cea din talcioc, unde pe un radiocasteofon scrie, cu etichetă mare: 240 W, cînd el abia are 2 W.    Ca să vezi un obiect ai nevoie de fotoni! Ca să vezi un foton, de ce ai nevoie? Sau cu ce-l vezi?
0 0
Chiar mă întrebam când veţi avea o părere şi despre această chestiune...
0 0
Fotonii nu se vad ci se detecteaza.Exista o multime de  dispozitive fotosensibile (fotocelula,fotodioda,fototranzistor,etc.).Mai nou s-au facut dispozitive pentru detectia unui singur foton.
http://www.toshiba-europe.com/research/crl/qig/singlephotondetection.html
0 0
http://www.scientia.ro/stiri-stiinta/80-fizica/3727-nou-progres-cuantic-fotoni-in-sir-indian.html

In linkul asta ai niste informatii despre descoperiri relativ recente in privinta fotonilor in sir indian. Defapt, pana acum, aceasta interferenta se verificase cu electroni sau alte particule, nu se gasea o metoda de emitere a fotonilor "in sir indian".

2 Raspunsuri

1 plus 0 minusuri

Acest lucru se intampla cand atomii se ciocnesc unii cu altii. Aceste coliziuni transfera energia spre electroni impingandu-i pe acestia spre nivele suparioare. Cand electronii elibereaza aceasta energie, ei emit fotoni. Unele coliziuni sunt mai puternice iar altele mai putin puternice astfel sunt eliminati fotoni de energie diferita.

Controland aceste "ciocniri" se realizeaza si emiterea rand pe rand  a fotonilor spre dispozitivul de masurare.

problema care se punea era ca fotonii au o viteza constanta , nedepasind viteza luminii.Pentru a fi "vizibili" era nevoie de viteze superluminice

Experimentul, coordonat de o echipă a Universităţii de Ştiinţă şi Tehnologie din Hong Kong, condusă de profesorul Shengwang Du, a măsurat viteza fotonilor cu ajutorul unor unde controlabile. Modul de desfăşurare al experimentului, potrivit unui comunicat de presă al Universităţii, este următorul: „echipa de cercetători a generat o pereche de fotoni, apoi a trecut unul dintre ei printr-un grup de atomi de rubidinum răciţi cu ajutorul laserelor, rezultând astfel un efect de transparenţă indusă electromagnetic. Astfel au reuşit să observe pentru prima oară precursorul optic al fotonului. Echipa a descoperit că cea mai rapidă parte a fotonului, unda precursoare, se deplasează întotdeauna cu viteza luminii în vid. Chiar dacă aceasta ar fi fost mai rapidă de atât, principala parte a fotonului tot nu ar fi putut depăşi precursorul.”( preluat de pe site-ul Stiinta si tehnica.com)

 

Experimentat (1.5k puncte)
1 plus 0 minusuri
Cînd spunem că particulele sînt emise una cîte una lumea înțelege greșit că se emit la intervale regulate de timp. De fapt condiția este ca la nici un moment în aparat să nu se afle mai mult de o particulă. Iar asta se realizează simplu, prin atenuare puternică.

Mai întîi se generează un flux de particule normal, care de obicei este mult mai intens decît e nevoie. Se calculează sau se măsoară cîte particule există simultan în aparat dacă fasciculul se introduce așa, neatenuat. Prin comparație cu cîte particule am vrea să fie în fascicul se stabilește în ce măsură trebuie să-i reducem intensitatea.

Apoi se iau filtre (care se construiesc diferit în funcție de specia de particulă) și se calibrează, adică se măsoară la fiecare filtru cît de mult absoarbe particulele respective. Apoi se alege o combinație de filtre care, suprapuse, realizează atenuarea dorită.

În felul ăsta putem, de exemplu, să atenuăm lumina soarelui pînă la nivelul la care într-un interferometru fotonii să zboare singuratici.

Pînă la urmă se face un compromis între eficiența experimentului și coincidențele accidentale ale particulelor. Oricît ai atenua fasciculul, probabilitatea de a avea două particule simultan în aparat nu coboară exact la zero, ci doar se apropie. Pe de altă parte, dacă reduci foarte mult intensitatea încît probabilitatea coincidențelor să fie cît mai mică, ai neplăcerea că experimentul va dura foarte mult, pentru că pînă la urmă pentru imaginea de interferență ai nevoie de un număr mare de particule, altfel e prea zgomotoasă. Compromisul se poate alege la nivelul la care chiar dacă o parte din particule zboară cîte două, totuși majoritatea particulelor care au compus imaginea de interferență au trecut prin aparat singure. Apoi dacă ai răbdare poți să reduci și mai mult intensitatea fasciculului, să rulezi experimentul pe o perioadă proporțional mai lungă și să verifici dacă obții aceeași figură.
Expert (12.9k puncte)
...