Ambele definiții sînt formulate într-un mod stîngace, dar în esență, trecînd peste stîngăcii, ambele sînt corecte.
Ideea efectului Seebeck este că dacă formezi un circuit deschis din conductoarele A, B, A și dacă ții cele două joncțiuni la temperaturi diferite, între capetele rămase libere ale conductoarelor de tipul A obții o tensiune. Tensiunea aceea depinde numai de două lucruri: de natura celor două conductoare și de temperaturile joncțiunilor. De aceea tensiunea este importantă în descrierea efectului, nu curentul.
Dacă apoi închizi circuitul, bineînțeles că se produce un curent. (De altfel Seebeck așa a descoperit fenomenul: a închis circuitul și a observat un efect magnetic asupra unui ac de busolă pus lîngă conductoare. El a crezut că a descoperit un efect termomagnetic.) Acel curent însă depinde de rezistența întregului circuit, care poate varia în limite foarte largi.
Definiția din cursul acela de fizică experimentală păcătuiește deci prin faptul că se concentrează pe o mărime care este un rezultat indirect al efectului. Efectul Seebeck se manifestă foarte bine și cu circuitul deschis și de fapt foarte adesea așa se și folosește. De exemplu cînd măsori temperatura cu ajutorul unui termocuplu asta faci: măsori tensiunea, nu curentul (care la aparatele de măsură moderne e infim), iar din tensiune calculezi temperatura.
La articolul din Wikipedia afirmația cu „nu apare curent electric” a fost adăugată ulterior, de un nepriceput. Se vede că e pusă cu furca, nu în ordinea logică a informațiilor, și de fapt se poate verifica în istoricul paginii cine și cînd a adăugat-o (la 28 februarie 2010 22:24, de către IP-ul 79.116.72.14). Ca să fim îngăduitori putem presupune că a vrut să spună că tensiunea e parametrul important în efectul Seebeck, iar curentul poate fi zero.
Ceva similar se întîmplă la o pilă electrochimică, care e tot o sursă de tensiune, nu de curent. Parametrul important e tot tensiunea, iar curentul depinde de rezistența din circuit, dacă vrei tu să-l închizi.
În schimb la o fotodiodă lucrurile stau invers: ea funcționează ca o sursă de curent, nu de tensiune, pentru că oricît ar fi rezistența de sarcină (în anumite limite) curentul e constant. Și de obicei fotodiodele se pun într-un circuit care practic le scurtcircuitează. Într-un asemenea caz ar fi impropriu să definești fenomenul concentrîndu-te pe tensiunea produsă.