Cu rare excepții aerul de afară e în continuă mișcare. E ceea ce numim vînt, deși uneori vîntul poate fi prea slab ca să-l percepem direct, prin simțuri. În orice caz, vîntul face ca de o parte și de alta a clădirii presiunile să fie aproape mereu diferite, în funcție de viteza și direcția mișcărilor de aer. Diferența de presiune e foarte mică, de ordinul unei foarte mici fracțiuni din 1 atmosferă (dacă ar fi mai mare ne-ar pocni urechile ca în teleferic).
Cînd deschizi două ferestre formezi un canal prin care aerul se poate deplasa între cele două zone cu presiuni diferite. Atunci aerul va intra în canal pe partea unde presiunea e mai mare și va ieși pe unde presiunea e mai mică. Dacă ferestrele sînt pe același perete atunci probabil diferența de presiune e mică și aerul din casă se va mișca insesizabil (pot exista excepții, în funcție de forma întregii case și de modul în care curge aerul în zona respectivă). Dar pe fețe diferite ale clădirii presiunile sînt de obicei diferite, iar pe fețe opuse diferența e cea mai mare.
Desigur, prin deschiderea ferestrelor diferența inițială de presiune scade, pentru că ai format un fel de scurtcircuit, dar rămîne suficient de mare pentru a mișca aerul din casă.