Principala diferență este că cei din jur (inlcusiv microfoanele) vă receptează vocea așa cum se propagă ea numai prin aer, în timp ce dumneavoastră vă auziți vocea și prin intermediul propriului corp, adică prin oasele gîtului și capului, mușchi, alte țesuturi și diversele cavități de pe traseu.
Frecvențele joase se propagă foarte bine prin corp, mai ales prin oase, dar nu se cuplează bine cu aerul și deci se aud slab din afară. În schimb frecvențele înalte se estompează cînd se propagă prin țesuturi, mai ales prin cele moi, dar în aer se cuplează și se propagă bine. Ca urmare, vocea pe care ne-o auzim prin intermediul corpului are o proporție mare de frecvențe joase, ceea ce o face să sune profund, dar o proporție mică de frecvențe înalte, ceea ce o face să sune înfundat. Și invers, vocea înregistrată și cea pe care o aud alții are frecvențe joase puține, dar frecvențe înalte multe, de aceea se aude ceva mai pițigăiat decît se aude din interior.
Ca să înțelegeți mai bine în ce constau diferențele, puteți face un experiment: astupați-vă urechile și vorbiți. Prin asta blocați propagarea prin aer și auziți numai ce se transmite prin corp. Veți constata că vibrațiile joase sînt mai puternice, dar sunetele care conțin multe frecvențe înalte (vocala i, consoanele s, ț, ș, f etc.) se aud mai indistinct. (În mod similar se aud sunetele cînd ne scufundăm în apă.)
Bineînțeles, un microfon prost sau un aparat care face rabat de la calitatea înregistrării în favoarea altei calități (de exemplu un reportofon, la care capacitatea de înregistrare e mai importantă decît calitatea sunetului) pot să adauge distorisiuni și modificări ale spectrului sonor. Dar chiar și un aparat perfect v-ar da exact aceeași impresie că vocea înregistrată sună foarte diferit.
Și asta puteți verifica ușor. Înregistrați vocea altcuiva (de preferat tot un băiat sau bărbat), apoi comparați vocea lui adevărată cu cea înregistrată. Cu un aparat bun bun veți observa numai diferențe minore între cele două (pentru a compara vă recomand să redați înregistrarea în căști, nu în difuzoare). În orice caz diferențele sînt mult mai mici decît cele pe care le observați la propria voce.
Atunci cînd în plus vocea e transmisă prin telefon mai e un motiv să fie distorsionată și să sune altfel, și anume limitarea benzii de frecvențe, de obicei tăierea frecvențelor înalte. În cazul transmiterii digitale mai apar uneori efecte și de la comprimarea prea puternică a semnalului.
