Afirmațiile stupide, mîrlănia, proasta creștere și celelalte există de cînd lumea, fără legătură cu internetul sau anonimitatea. Diferența este doar că prin Facebook publicul devine mult mai larg. Și la urma urmei un nume este doar un nume. Ce dacă îți formezi o impresie proastă despre persoana care îl poartă? Cîtă vreme asupra mîrlanului nu sînt consecințe, pe el nu-l interesează dacă îi știi numele sau nu. Și probabi pe mulți dintre ei nici nu-i duce mintea că au un comportament de bădăran sau că li se vede prostia crasă. Ei nu simt nevoia unei autocenzuri.
Noțiunea anonimatului nu trebuie înțeleasă ca simplă necunoaștere a numelui. O persoană al cărei nume (real) îl știi este de fapt cît se poate de anonimă, dacă faptul că îi știi numele nu are un efect diferit față de cazul cînd nu i-l știi. Uite, pe unul din comentatorii articolului lui CTP îl cheamă Silviu Petcu (dacă am nimerit bine articolul); te duci pe pagina lui de la Facebook și afli că a făcut facultatea la Constanța, că acum e în Canada etc. Ei, și? Pentru mine este un anonim total: că-i știu numele sau nu, e tot aia. Rudele și prietenii lui îl pot recunoaște după nume, dar ei probabil deja știu bine ce fel de om e, cum gîndește și cum vorbește, deci iarăși efectul e nul. Una peste alta, Silviu Petcu e un anonim cu nume. La fel și mulți alții.