Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

2 plusuri 0 minusuri
420 vizualizari

Până la apariţia Facebook, se credea că mesajele stupide, care arătau proastă creştere, prostie crasă, uneori semi-oligofrenie şi grosolănie cât cuprinde sunt posibile pentru că autorii lor erau anonimi. Semnai cum voiai, nu te obliga nimic să-ţi dezvălui identitatea. Se credea, deci, că "veceul" de cuvinte e posibil din pricina anonimităţii pe care ţi-o permitea conjunctura, de comentator liber să stabileşti cine eşti în spaţiul online.

Această teorie s-a dovedit falsă odată cu Facebook. Nu s-a schimbat mai nimic: comentariile sunt la fel de jenante, ilogice şi pline de vulgarităţi. Singura diferenţă e că acum ştim cine e cel care scrie. Putem da clic pe pe numele utilizatorului şi ajungem la contul său de Facebook. Uitaţi-vă, de exemplu, la comentariile de la ultimul articol scris de CTP, pe gandul.info.

Cum e posibil să te comporţi atât de ridicol, arătându-te în adevărata ta identitate? Când a dispărut ultima fărâmă de autocenzură la aceşti ciudaţi?

Senior (11.9k puncte) in categoria Internet

1 Raspuns

2 plusuri 0 minusuri
Afirmațiile stupide, mîrlănia, proasta creștere și celelalte există de cînd lumea, fără legătură cu internetul sau anonimitatea. Diferența este doar că prin Facebook publicul devine mult mai larg. Și la urma urmei un nume este doar un nume. Ce dacă îți formezi o impresie proastă despre persoana care îl poartă? Cîtă vreme asupra mîrlanului nu sînt consecințe, pe el nu-l interesează dacă îi știi numele sau nu. Și probabi pe mulți dintre ei nici nu-i duce mintea că au un comportament de bădăran sau că li se vede prostia crasă. Ei nu simt nevoia unei autocenzuri.

Noțiunea anonimatului nu trebuie înțeleasă ca simplă necunoaștere a numelui. O persoană al cărei nume (real) îl știi este de fapt cît se poate de anonimă, dacă faptul că îi știi numele nu are un efect diferit față de cazul cînd nu i-l știi. Uite, pe unul din comentatorii articolului lui CTP îl cheamă Silviu Petcu (dacă am nimerit bine articolul); te duci pe pagina lui de la Facebook și afli că a făcut facultatea la Constanța, că acum e în Canada etc. Ei, și? Pentru mine este un anonim total: că-i știu numele sau nu, e tot aia. Rudele și prietenii lui îl pot recunoaște după nume, dar ei probabil deja știu bine ce fel de om e, cum gîndește și cum vorbește, deci iarăși efectul e nul. Una peste alta, Silviu Petcu e un anonim cu nume. La fel și mulți alții.
Expert (12.9k puncte)
0 0
Unii sunt adulţi, deci e probabil să aibă copii. Îi vor recunoaşte, deci, copiii, unii prieteni ai copiilor, prietenii, prietenii prietenilor, rudele mai depărtate ori mai apropiate şamd, considerând că eventuala soţie ştie ce dobitoc are drept soţ.
Chiar să fie atât de "încapsulaţi" în lumea lor, încât nimic să nu mai conteze?
În sfârşit, ideea e că e totuşi mare diferenţă între cum vorbesc pe stradă şi cum o fac pe internet. Bănuiesc că troglodiţii de care vorbim nu se năpustesc cu vorbe spurcate şi în tramvai asupra unuia care emite nişte opinii diferite de ale lui. Uimitor e că ei practic spun: "Iată, sunt un dobitoc! Mergeţi pe pagina mea de Facebook să vedeţi şi restul!".
0 0
Exact, troglodiții sînt atît de „încapsulați”. Și mîndri de asta, probabil.

Apropo, mai sus spuneam că ceea ce aduce internetul ca element nou este publicul mult mai larg. Dar mai aduce ceva: o memorie mult mai lungă. Pe stradă vorba iese din gură și zboară, dar pe internet ce ai scris acum 10 ani într-o doară în frunte ți-e pus și azi, pentru că e foarte greu, spre imposibil, să-ți mai retragi vorbele.
...