Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

5 plusuri 1 minus
2.0k vizualizari
Pe masura ce ciocnim protoni in acceleratoare descoperim noi si noi particule elementare din ce in ce mai mici care la randul lor sunt formate din alte particule si mai mici. Exista oare un capat? Exista ceva ce nu poate fi spart in bucati?
Novice (167 puncte) in categoria Fizica
0 0
O observatie: in exerimente apar intr-adevar tot felul de particule noi, insa nu inseamna ca acestea sunt si elementare. Sunt combinatii de particule elementare (care nu-s atat de multe in Modelul Standard).

8 Raspunsuri

4 plusuri 1 minus
Fizica actuală ne spune două lucruri: că Universul este infinit şi că există particule elementare, care, deci, nu mai pot fi sparte în două.

Pe de altă parte, dacă lăsăm la  o parte intrumentele matematice şi teoriile fizicii, ambele chestiuni sunt imposibil de rezolvat cu ajutorul "uneltei" aflate la îndemâna noastră: creierul uman.

Mintea umană lucrează cu "chestii" finite şi nu poate înţelege noţiunea de infinit, deşi operează cu ea. Despre Univers se spune că e Infinit, dar eu nu am înţeles când a devenit astfel (la ce moment T după Big Bang?) şi nici ce înseamnă asta. Nu îmi pot reprezenta ceva fără margini.

Iar dacă ceva există, oricât de mic, ar putea fi şi spart, în mintea mea. Ce formă să aibă ca să nu fie împărţit în mintea mea? Pătrat? Cerc?
Senior (11.9k puncte)
0 0
Fizica actuala, nu a afirmat niciodata ca universul este finit si nici un model fizic sau matematic al particulelor si subparticulelor elementare nu afirma ca acestea nu se mai pot diviza.
0 0
Şi eu am spus că Universul este finit?
Tu ce înţelegi prin particule elementare?
5 plusuri 1 minus

Salut Fox, dar:

1. amesteci doua intrebari numai partial corelate. Plus ca reprezinta cam 3/7 din fizica ! Si ce inseamna "in ambele sensuri" ? Cate sensuri exista pentru tine ?
2. ai dat un search pe Scientia ? Intrebarile au mai fost puse de cateva ori, basca numeroase articole pe pagina principala !
 
R1: Stiinta inca nu si-a spus ultimul cuvant, dar cel mai probabil este ca Universul este FINIT dar FARA LIMITE. Problema profanilor care isi pun aceasta intrebare este ca se gandesc la limite in termenii obiectelor curente, uitand ca Big-Bang a creat insasi Spatiul si nu ai cum sa iesi "in afara lui". Discutia are legatura si cu FORMA Universului, am mai discutat si despre asta.
 
R2: Potrivit teoriei curente (Modelul Standard), confirmata matematic si experimental, exista particule fundamentale indivizibile, unele cu masa altele fara masa., etc Este probabil ca in viitor sa fie nevoie de o viziune mai completa si mai aprofundata (ceva gen Teoria stringurilor), avand in vedere ca mai exista multe necunoscute, atat cosmologice cat si cuantice.
 
Pe Scientia au aparut articole foarte instructive pe aceasta tema, iti recomand:
 
Si NEAPARAT mergi aici - o realizare exceptionala a SCIENTIA !
Senior (8.7k puncte)
0 0
Il rog mult pe cel care a votat negativ sa explice unde am gresit, nu-mi pasa defel de puncte, dar sunt oricand gata sa invat ceva nou. Multumesc !
2 plusuri 0 minusuri

Salut baieti.

@Fox,Quark,Truth:Toti 3 aveti dreptate!Asta pina la noi descoperiri despre univers.

@Fox,Quark:Univers este infinit doar in cazul in care universul este plat(Radiatia cosmica de fond sugereaza pe baza datelor colectate de către sonda spaţială WMAP că, într-adevăr, Universul este plat, cu o eroare de maxim 2%).Universul plat este infinit şi este descris de spaţiul euclidian. În acest tip de univers liniile paralele sunt întotdeauna paralele,iar suma unghiurilor unui triunghi este de 1800.Dar e cam greu de crezut ca universul este plat din cauza ca spatiul se curbeaza sub actiunea gravitatiei.Einstein ne spune ca timpul si spatiul sunt relative si in anumite conditii timpul chiar se opreste iar spatiul se curbeaza(Gravitatie extrema-Gauri negre sau viteza extrema-viteza luminii).Mai multe detalii despre universul plat pe:http://www.scientia.ro/univers/47-astronomie/2007-care-este-forma-universului.html

@Truth:Univers inchis-sferic înseamnă că un corp aflat în mişcare prin Univers (un foton, de exemplu), până la urmă se va întoarce în punctul său de plecare.Sau daca s-ar porni dintr-un punct mergand in linie dreapta din ce in ce mai departe nu se va iesi niciodata din spatiu,ci s-ar ajunge de unde s-a pornit.Asta datorita ca spatiul se curbeaza astfel incat sa fie fara limite dar FINIT!Mai multe pe:http://www.citate-celebre-cogito.ro/care-este-forma-universului/

In concluzie speram ca lansarea telescopului Jemes Webb in 2018 va fi un succes si va raspunde si la aceasta intrebare.pa

Junior (936 puncte)
0 0
@Continuare despre lucrurile mici:Putem detecta subparticule pina la nivelul Plank.Sub nivelul Plank fizica actuala nu poate sa coboare.pa
1 plus 0 minusuri
Ca sa definesti un sens ar trebui sa ai un punct zero de plecare, iar in cazul universului inca n-am auzit sa fie unul
Novice (148 puncte)
1 plus 0 minusuri

E o confuzie între notiunile, conceptele de univers si cosmos. Cosmosul, cu "Big-Bang" cu tot, poate fi perceput în dinamica sa ca particulã elementarã a universului.

Notiunea de infinit nu suportã ideea de sens.

Dacã ne referim la Cosmos, ca particulã elementarã a unui univers infinit, are sens notiunea de negativ, ca parte a dualitãtii oricãrui fenomen natural, cu un punct zero determinat.

Spatiul euclidian este infinit în ambele sensuri prin conventie, cu un punct zero arbitrar ales, echivalent în orice alt punct din spatiu. Atîta timp cît  punctul ca notiune matematicã este adimensional, spatiul poate fi divizat si multiplicat infinit în ambele sensuri.

Am în proiect acum o teorie legatã de punctul material, limitele lui, punctul matematic si alte "nebunii" si ciudãtenii de care ne lovim în fizicã.

Caut sa pun toate astea într-un site (cam ciufulit). Dacã doriti mai mult, puteti gãsi aici

Novice (142 puncte)
1 plus 0 minusuri
Am inteles ce veri sa spui cu "ambele sensuri". Initial ma gandisem la altceva.

Circula pe net un Excel, pacat ca nu il pot atasa aici, dar il gasiti daca veti cauta cu Google "scale of universe".

Exista marimi infime, existente doar in teorie. Dar pe masura ce stiinta evolueaza cine stie ce vom mai descoperi.

Exista de asemenea, corpuri de dimensiuni imense si distante pe care nici nu le putem percepe, decat cu ajutorul matematicii. Stele precum "VY Canys Majoris" sau distante de gigaparseci.

Ma gandesc uneori ca poate nu exista Zidul lui Planck sau alte limite, ci sunt doar limitele noastre in a intelege.
Experimentat (3.6k puncte)
1 plus 0 minusuri
Dacă luăm ca punc de reper un atom, iar în sensul crescător: planete-stele-galaxii-univers; cred că universul poare fi asemuit cu un corp de o anumită formă( globular sau lenticular sau...) și care are anumite dimensiuni. Cosmologi de azi zic că ar avea 13,7 miliarde de ani lumină, portivit limitelor actuale ale aparaturi de observație (optic sau radio); dar,  au dovada că dimensiunile nu sînt de 137 miliarde a.l. sau mai mare și că la o distanță de, să zicem, 1000 miliade de a.l. să fie un alt univers cam de aceiași mărime cu universul nostru? Și tot așa spre un alt ”infinit”? Pentru a  cunoaste mai profund acest aspect, limita universului nostru; cred că e necesar să părăsim undele radio, lumina și să detectăm un mediu in care o perturbare(undă) se transmite, deplasează cu, să zicem, un milion ori viteza luminii sau mai mare.    Veți zice de t.r.   - Eh.                                                                                Pe sensul spre lumea particulelor subatomice și mai mult, cred că particulele sînt tot mai mici, iar de la un punct nu mai vedem particule ci cîmp: magnetic - electric- și de care vom mai descoperii în viitor.  Nu ar fi posibil ca tot divizînd particule, să ajungem să obținem fotoni? Fotoni care pot fi la rîndui divizați, sparți in particule sub fotonice.  Particule subfotonice cu caracteristici uimitoare? Ce e de fapt... inseparabilitatea cuantică???  Ps.  NU ziceți că ceva ce noi nu știm sau putem face - e imposibil de făcut!
Experimentat (3.3k puncte)
2 plusuri 0 minusuri
În sensul micro universul nu pare să fie infinit. Iar dovada este varietatea obiectelor la fiecare nivel al scării.

Fiecare galaxie este unică: cu masa ei, cu numărul ei de stele, cu forma ei etc. Cîte galaxii, atîtea feluri de galaxie.

La fel, fiecare sistem solar e unic, fiecare cu soarele lui, cu planetele lui etc. Nu există două sisteme solare identice.

Și tot așa, fiecare piatră sau fiecare fărîmă de nisip e unică.

Dar deja cînd ajungem la substanțele chimice observăm o discretizare. Alcanii, de exemplu, nu mai sînt de o infinitate continuă de feluri, ci doar metan, etan, propan etc. Mai departe, elementele chimice sînt și ele tot discrete. Cînd precizezi că vorbești de izotopul cutare al elementului cutare, există un singur fel de element la adresa aceea, deși atomii respectivi sînt foarte mulți. Un atom de hidrogen din sîngele meu e identic cu unul din altă galaxie.

Ce înseamnă asta? Că elementele chimice se compun dintr-un număr finit de cărămizi și în plus că acele cărămizi sînt de puține feluri. Și exact așa stau lucrurile: toți atomii se compun doar din trei feluri de cărămizi: electroni, protoni, neutroni. Există și alte particule „elementare” (fotoni etc.), dar numărul lor e mic. Faptul că particulele din fiecare clasă sînt identice între ele înseamnă fie că nu se mai pot sparge în particule componente, fie că acele particule componente sînt la rîndul lor de foarte puține feluri.

Ca urmare, putem spune că ori am ajuns la capătul scării particulelor elementare, ori mai avem foarte puțin pînă la capăt. Sigur, teoretic vorbind este posibil ca fiecare particulă elementară să fie compusă din alte particule, „și mai” elementare, și tot așa pînă la infinit. Dar cîtă vreme acele particule „foarte” elementare nu se manifestă niciodată individual, ele sînt importante doar la nivel teoretic.
Expert (12.9k puncte)
...