Logica impartirii meselor (in 5, 6 mese mai mici) tine de principiile de functionare ale organismului nostru.
Dupa o masa bogata in carbohidrati complecsi sau simpli (ori pur si simplu dupa o masa bogata), glicemia creste, semnal pentru secretia insulinei, cu rol anabolizant (se face glicogenogeneza si lipogeneza), care impiedica astfel tendintele de pana atunci de glicogenoliza(+-gluconeogeneza) si lipoliza, si chiar inversandu-le.
De asemenea, alti 2 hormoni actioneaza asupra centrilor foamei si satietatii din hipotalamus: leptina (secretata de tesutul adipos, inhiba foamea si este produsa dupa o masa) si ghrelina (secretata de stomac, creste foamea).
Insa daca mananci 5-6 mese zilnic, si pastrezi o oarecare proportie a principiilor alimentare (nu foarte multe glucide, mai ales), nu se mai secreta atat de multa insulina (ceea ce permite arderea grasimilor in locul depozitarii acestora) si ghrelina, iar senzatia de foame nu prea mai apare (avand un nivel aproape constant din fiecare hormon in sange, la un moment dat).