Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

3 plusuri 0 minusuri
890 vizualizari
Unii oameni au nevoie de validarea unor concluzii intuitive prin verificări, analize și/sau demonstrații. Ei sunt uneori taxați drept sceptici, neentuziasti sau negativiști. Alții, dimpotrivă, au mare încredere în propria intuiție și sunt capabili să elaboreze teorii întregi sau să ia decizii importante plecând de la adevăruri intuite și nu neapărat demonstrate. Sunt entuziaștii, asociați adesea cu gândirea pozitivă și creativitatea. Care din aceste două categorii vă reprezintă mai degrabă? Cum v-ați educa copiii în acest sens?
Senior (6.6k puncte) in categoria Psihologie - Filozofie

5 Raspunsuri

1 plus 0 minusuri
 
Cel mai bun raspuns
Bună întrebarea, iar comentariile şi răspunsurile de până acum chiar edificatoare în ce mă priveşte.

Şi totuşi aş mai adăuga o idee: ce ziceţi de combinarea celor două elemente (intuiţia şi raţionalul)?

Întotdeauna prima fază e intuiţia, care aşa cum se spunea pe aici este o computare extrem de rapidă a informaţiilor ce există deja, a experienţelor personale şi a emoţiilor aferente. Când e vorba de a lua decizii foarte rapide, când nu avem vreme să ne satisfacem un scepticism nativ, să ne lămurim în toate, sau cât mai multe aspecte de interes legate de decizie, intuiţie e practic tot ce avem, iar parte a deciziei este dacă îi dăm credit sau nu. Că dacă există suficient timp şi intuiţia ne spune ceva, n-avem decât să ne documentăm şi să vedem dacă e ok sau nu ce am intuit. Dar în contextul de azi, foarte multe decizii sunt luate intuitiv, din lipsă de timp, consider chiar că de fapt foarte puţine decizii le luăm în viaţă după îndelungi documentări, analize raţionale, ulterior momentului apariţiei solicitării deciziei. Majoritatea deciziilor sunt luate intuitiv, însă intuiţia se educă permanent prin pregătire. Un manager bun (de orice fel) încearcă să se informeze mereu, pentru ca atunci când este solicitat la o decizie rapidă, să o poată lua, iar când nu o poate lua să ştie cum să facă să-şi ofere timpul necesar documentării, adică să improvizeze rapid, iar asta iarăşi are treabă cu intuiţia (la alt nivel însă).

În a doua fază apare controlul şi ajustarea raţională a deciziei luate la nivel intuitiv (dacă a fost luată aşa). E absolut normal ca după decizie să facem acest lucru, pentru că de greşit putem greşi clar.

Acum discuţia cred că e necesar să fie orientată mai degrabă spre fineţurile deciziilor. De exemplu o decizie poate avea x% sanse de reusită, însă poate avea şi y% riscuri! Iar aici poate e mai utilă discutartea riscurilor, de punerea lor în balanţă cu câştigurile (de orice fel), iar intuiţia iarăşi se poate manifesta.
Experimentat (3.1k puncte)
0 0
Aceasta este și părerea mea. Departe de a stabili o relație de excludere sau antagonism între gândirea intuitivă și cea stict logică, consider că ne aflăm în situația triadei din dialectica lui Hegel, teză, antiteză și sinteză. Relația corectă între intuiție și raționament logic stă în sinteza celor două. Ne putem ghida demersurile după intuiție, fler, al șaselea simt etc, de multe ori e o scurtătură utilă, dar acest lucru trebuie imediat amendat cu mijloacele analizei logice și ale calculului.
2 plusuri 0 minusuri
Depinde ce intelege fiecare prin propria intuitie.

Daca prin intuitie intelegem luarea unor decizii reusind sa apreciem o probabilitate mare de producere a unui eveniment, pentru ca avem in spate anumite informatii, experienta, logica etc., atunci da, cand e borba de decizii rapide sau cand nu ai cum sa obtii in timp util mai multe informatii se justifica aplicarea acestei intuitii.

Dar cand e vba, cum cred unii, despre "un simt suplimentar" sau alte asemenea aiureli, iar intuitia in cazul lor inseamna pur si simplu sa dea cu banul, se aiba posibilitatea sa se informeze dar sa nu o faca pentru ca orgoliul lor le spune ca nu au nevoie de asa ceva (pentru ca prostul e si fudul de multe ori), atunci aceasta intuitie n-ar trebui aplicata.
Experimentat (2.6k puncte)
4 plusuri 0 minusuri
Salut Puiu !

Intai trebuie sa remarc ca, dupa opinia mea, ridici doua probleme diferite, numai partial conectate:

- intuitia este in mod cert expresia agregata a experientei anterioare - o rutina din creieras apreciaza probabilitatea producerii unui eveniment (asa cum mentioneaza si Gabriela).

- a doua problema este mult mai importanta - determina un mod de abordare a educatiei/autoeducatiei. Cum e mai bine in planul succesului social, sceptic si conservator sau entuziast si cutezator ? (resping alocutiunea "gandire negativa", este artificiala si simplista)

Ei bine, eu (sceptic si conservator) am avut in jur o serie de exemple si am tras o concluzie ferma: in lumea in care traim, este mai bine entuziast si cutezator ! Evident, trebuie sa inveti sa accepti esecurile ca o experienta cu importante parti pozitive, tine de "know-how"-ul personal ! Intuitia te poate ajuta sa apreciezi "sansele", dar depinde unde tragi linia: daca ai 10% sanse, te bagi ? Dar la 50/50% ? Aici se separa oamenii: unii se baga si la sub 50%, altii numai la valori mai mari de 75%, de pilda.

Dar decat 100 de sanse refuzate din care rezulta experienta zero, mai bine un esec din care inveti ceva !

Treaba este foarte serioasa, insusi sistemul de invatamant ar trebui astfel orientat (aoleu, iar ma enervez cand ma gandesc la acest subiect), trebuie sa fim educati cu simt intreprinzator si cutezator, cu mobilitate, cu seninatate.
Senior (8.7k puncte)
0 0
Remarca de la care plec este ca intuitia nu se sprijina pe rationamente logice anterioare, este un act de intelegere sau cunoastere de tip necomputativ. Evaluarea unor probabilitati pe baza experientei si a logicii, fie ea facuta si foarte rapid, este un proces care antreneaza facultatile computative ale creierului. De exemplu, Einstein a avut din copilarie intuitia importantei vitezei luminii (o intuitie care s-a dovedit geniala), dar abia dupa ce a gasit formalismul matematic cu care sa o exprime si sa o cuantifice, ea a devenit Teoria Relativitatii. A intuit ca teoria trebuie sa se aplice si sistemelor neinertiale, dar abia dupa 10 ani de cautari a modelului matematic potrivit intuitia lui a devenit Teoria Relativitatii Generalizate. Eu zic ca nu intuitia  te ajuta sa apreciezi sansele, ci calculele cat mai precise. Dar intuitia te poate indemna sa intri cand ai doar 10% sanse sau sa nu intri nici cand ai 90%. Flerul, curajul, varsta, preferintele proprii, experientele traite anterior, modelele pe care ti le-ai format si in care crezi, toate acestea iti pot orienta decizia si atunci spui ca ti-ai ascultat instinctul. Lectia invatata dintr-un esec este utila ca orice lectie, dar, de exemplu, ti-ai gaja proprietatile pentru finantarea unui proiect ale carui sanse sunt apreciate la 10%, pentru ca instinctul iti spune ca vei reusi?
0 0
Puiu, insist: tu crezi ca in spatele "intuitiei" sunt criterii neobiective - care transced experientele curente de viata ? De unde ar putea sa-si traga sursele atare "inspiratie" ? In ultima instanta, decizia este tot "computativa", numai ca provine din planuri mai putin contientizate. N-as vrea sa-i dam notiunii o nota inefabila sau irationala - si vad ca nici Gabriela nici Cip n-o fac. Cu cat cunosti mai mult dintr-un domeniu, cu atat o sa ai o intuitii mai realiste.
Si da, accept ca indivizii accepta niveluri diferite de risc, dar nu ca pe unii ii ajuta intuitia mai mult decat pe altii - asta depinde de experienta de viata si alti factori particulari din care ai mentionat si tu.
0 0
Truth, eu nu afirm că intuiția îi ajută mai mult pe unii decât pe alții, ci că unii se bazează mai mult decât alții pe percepțiile intuitive în formarea unor convingeri sau luarea unor decizii. Întrebarea mi-a venit, printre altele, chiar din citirea unor comentarii de pe Q&A. Zice cineva (nu spun cine, persoana importantă): E nevoie de doar de puțină intuiție că să înțelegem că nu suntem singuri în Univers. Eu, de exemplu, nu funcționez așa. Eu am nevoie de dovezi concludente, intuiție am destulă dar nu îmi folosește la nimic în cazul asta. Zice altcineva: Nu e greu de intuit ce a vrut X să zică. Așa e, nu e greu, dar e mai important că X să se exprime inteligibil decât că eu să intuiesc, comunicarea are de câștigat în primul caz și de pierdut în al doilea. Nu cunosc mecanismele prin care creierul meu procesează la un nivel altul decât cel conștient și rațional. Și chiar dacă ele există, nu mă încred în ele. În timpul somnului,în vis, zbor sau vorbesc cu Napoleon. În starea de veghe, nu.
0 0
Mda, acum te-am inteles, pui in antiteza intuitia cu decizia rationala. Pai cred ca cei care se bazeaza excesiv pe intuitie au un deficit de cunostinte/date privind problema in suspans sau o apetenta exagerata spre pariuri, incercand acolo unde "oamenii normali" isi declina competenta. Dar pe de alta parte, oricare din noi am putea fi pusi in situatia de a ne baza pe intuitie, in lipsa unor date suficiente.
0 0
Nu stabilesc neapărat o relație de opoziție între intuiție și procesele mentale logice, raționale. Încerc mai degrabă să le pun în ordine. Intuiția oferă spontan direcții sau obiecte de studiu și analiza. Analiza rațională, testarea, le pot, ulterior, valida sau nu. Intuiția este utilă, uneori poate conduce rapid la rezultate spectaculoase, dar nu este suficientă, în lipsa testării. Poate că nici nu aș fi ridicat problema dacă nu aș fi constatat că, în ziua de azi, mulți oameni consideră anumite percepții strict intuitive suficiente pentru a-și forma convingeri ferme sau a lua decizii importante.
2 plusuri 0 minusuri
Impartirea in cele 2 categorii mi se pare (ca si lui Truth) artificiala, si nu foarte fondata. Revenind la intrebare, m-as situa in prima categorie pentru ca mereu "intuitiile" mele sunt sustinute de argumente logice, rationamente, etc. Pentru mine e mult mai bine (nu sunt genul "feeling", care sa ia decizii bazate pe ce "simte" sau pe gandire dezirativa) sa fac "ghiceli educate/foarte educate", adica sa inaintez o teorie care e sustinuta de lucruri pe care le stiu ca fiind adevarate (chiar daca sustinerea e indirecta).

Mi-as educa copiii sa fie sceptici, sa stie sa isi faca auto-critica si sa isi gaseasca mereu gaurile in rationamente/decizii/etc. si sa fie mereu sceptici, cautand mereu deminstratia si analiza, in defavoarea a ce "simt" ca e bine sau si-ar dori sa fie "bine".
Junior (647 puncte)
0 0
Impartirea in categorii este in general insotita de riscul "artificializarii". De fondat, am fondat-o pe observatiile proprii, care mi-au aratat ca unii oameni valorizeaza mau mult decat altii rolul intuitiei in formarea unor convingeri sau luarea unor decizii. Si, pentru un plus de precizie, propun definitia din Dex a cuvantului intuitie, care evidentiaza caracterul spontan al acestui proces mental. De fapt, in ultima fraza a raspunsului, descrii cele doua categorii propuse de mine, cu alte cuvinte: atitudinea sceptica, in defavoarea celei bazate pe ce simt. In ce priveste concluziile, ele sunt asemanatoare cu ale mele. Un vot pozitiv.
0 0
Cip, esti si tu unul din conservatori. Educati asa, copiii tai vor fi buni specialisti in domeniile care vor lucra, dar nu vor ajunge in varful piramidei sociale, si daca tu poate nu-ti doresti asta, poate ei o sa-si doreasca.

Tocmai asta subliniez eu, asta este trendul lumii in care traim, este nevoie de o schimbare de accent spre un individ mai mobil, mai cutezator, mai "riscant". Din acestia se recruta liderii de maine, nu din cei care au stat ca noi pe "buchea cartii" !

Uite si o vorba de duh al unui maestru:
 "Orice om care nu a facut nici o greseala în viata sa înseamna ca nu a încercat nimic nou"  A. Einstein.
0 0
Eu nu consider ca ma descrie "conservator". E o diferenta intre a ma arunca cu capul in perete (ceea ce mi s-ar intampla mie daca nu as gandi ideile pe care le am) si a nu fi creativ. Diferenta care o faceam eu e intre cei care "gandesc" si cei care "simt". A gandi nu exclude in nici un fel spontaneitatea, dimpotriva, mai ales daca gandesti repede. Acum, si intuitia poate fi "educata", si ceea ce fac eu cred ca ar fi cel mai bine descris de "intuitie foarte educata" (adica supusa de multe ori situatiei, pana cand la urma intuitiv a devenit normal sa fac cum e corect).

Nu fug deloc de riscuri (dovada e de cate ori am facut chestii cu consecinte destul de grave), dar daca nu controlez deloc ideile de moment risc sa ma arunc in aer/omor si pe mine si pe altii.

Repet, distinctia mea nu e intre a fi creativ si nu, ci in a face in general ce "simti" fara a gandi deloc situatia, si a gandi, a lua decizii bazate pe logica si nu pe sentimente.
0 0
Si niste intrebari pentru Truth :

1. Ce inseamna pentru tine "in varful piramidei sociale" ?
2. Lideri inseamna doar CEO? Sau care e sensul pe care il dai tu cuvantului "lider"? Pentru mine Richard Feynman a fost un lider, la fel si Einstein, si Heisenberg.
3. Mai mobil din cate stiu eu nu include mai "stupid" sau mai "superficial". Un matematician cu cunostinte de informatica, fizica si altele e mai mobil decat o hipsterita new-age, nu crezi? Iarasi, cred ca ai in minte un anumit domeniu (poate business) in care aplici termenii (mobil, cutezator, riscant). Poate poti clarifica, te rog. Discutia mi se pare interesanta.
0 0
Cip, n-am fost foarte scrupulos in termeni dar incerc sa te lamuresc, ideea principala este ca pledez spre o schimbare/adaptare la noile conditii economico-sociale, chiar daca personal nu-mi place deloc in ce directie am evoluat. Consider ca noi, astia care ne-am nascut si educat pe vremea lui nea Nicu, suntem depasiti ca si structura, suntem deja old fashion din mai multe puncte de vedere - cu exceptia celui intelectual, criteriu care a cazut abrupt pe scara sociala.
- lider, dar nu chiar, ma refer in general la indivizi de succes fie si local, in special in business. Nu am in vedere chiar varfuri mondiale, nu bat atat de departe.

Hai sa-ti dau si un exemplu: Am facut liceul la o clasa mate-fizica, in provincie. Nivelul clasei era mediu, cu 2 exceptii: era unul care la mate dadea lectii profesorului si mai era unul vesnic rebel, vesnic intarziat, vesnic neterminat, dar curajos si increzator, mediocru in rezultatele scolare. Au trecut vreo 25 de ani, sa tragem linie:
- cei din "medie" au cam toti joburi bune si foarte bune - fii de nadejde ai patriei noastre RSR;
- desteptul clasei lucreaza pentru B. Gates, dar nu chiar CEO, e si el un programator pe acolo cu un salariu american;
- rebelul clasei este reprezentantul unui concern european in estul Europei, cu case si prin Bucuresti si pe Coasta de Azur. Cand isi mai aminteste de prietenul care il mai ajuta la scoala, trage ad-hoc Mercedesul in poarta mea si da sa intre peste mine fara preaviz - doar ma viziteaza o vedeta.
Povestea asta, ca si multe altele m-a facut sa trag concluzia ca am mari lacune, prin partile esentiale ...
0 0
Ma simt flatat (cred) pentru ca imi dai senzatia ca ma consideri cu vreo 20 de ani mai in varsta decat sunt de fapt. Nu m-am nascut, si nici nu am trait in vremea lui nea Nicu (m-am nascut la vreo 2 ani dupa revolutie).

Legat de scara sociala, am impresia ca te referi la cea din Romania, unde a avea case si masini e considerat maximul (indiferent daca ai ceva intre urechi sau nu). Personal nu subscriu deloc acestei viziuni, si cand o fi (daca o fi) sa am copii o sa ii invat sa gandeasca critic inclusiv la adresa normelor sociale (sau mai bine zis in special). O sa ii invat ca scarile sociale sunt definite de oameni, si in special de majoritate, iar dat fiind ca majoritatea nu e formata din indivizi foarte capabili intelectual, scara e superficiala si arbitrara (si chiar stupida, din punctul meu de vedere).

Revenind la ce spuneai tu, cum ai admis, te refereai in special la business. Dar dat fiind ca vor fi copiii mei, vor creste intr-un mediu in care banii nu vor fi considerati cel mai important lucru, ci cunoasterea si gandirea. Ideea de plan local iarasi ma lasa rece, si i-as invata probabil ca e dezirabil sa tinda cat mai sus, universal, nu doar local. Degeaba esti cel mai bun din "tribul" tau daca tribul e unul primitiv. O sa ii incurajez sa gandeasca in ansamblu, si sa tinteasca sus in general, nu doar raportat la un mediu geografic.

Iar legat de exemplul tau, observ ca "desteptul" si "rebelul" sunt doua entitati separate. Din experienta mea proprie, cei care reusesc cel mai bine (si adiacent are si o relevanta pe scara sociala) sunt cei care intruneau amandoua calitatile. Eu am fost mereu ganditorul rebel, care nu respecta si nu considera ca reale autoritatile, si se razvratea si le chestiona pe toate. Nu pot spune ca am avut neplaceri din aceasta cauza. Dimpotriva, sunt unde sunt acum tocmai din aceste motive.

Iar legat si mai exact de exemplul dat de tine, Microsoft e o corporatie plina de sclavi fericiti. La fel ca si Apple, Google si multe altele. Salariul o fi bun (dar se poate si mai bine chiar) dar esti doar un robot de facut cod (sau altceva, in functie de ce functie ai). A lucra pentru o corporatie e departe de a fi culmea scarii sociale, si la fel e si a fi reprezentantul unui concern european in estul Europei, si a avea case si masini. Deci in aceasta privinta, punctele noastre de vedere diverg extrem.

Despre ultima propozitie nu ma pot pronunta in vreun fel, dat fiind ca nu stiu ce faci tu (e posibil ca eu sa consider ca tu ai iesit mult mai bine decat ei, chiar daca nu faci munti de bani). Repet, pentru mine bunurile is situatia materiala nu sunt decat un mic detaliu, departe de a fi cel mai important.
0 0
Cip, hai sa nu lungim discutia ca sa nu devina dezagreabila pentru citititori, adaug doar:
- ziceam "noi" la modul generic. Mi-am dat seama ca esti mai tanar, o arata si poza, dar pe de alta parte am observat ca stii ce spui la subiectele "fizice";
- si totusi, imi pari cam idealist dar esti si ambitios, sper sa-ti indeplinesti visele - dar trebuie sa fii constient ca esti mai curand o exceptie de la regula si nu esti statistic reprezentativ pentru masa tinerilor din RO
- Nu putem sa nu urmarim si succesul financiar la nivelul unei "clase de mijloc" . mai ales ca vine o vreme cand copiii te vor trage de maneca cu "vreau aia pt. care are si X", etc. Si trebuie sa pregatim tinerii pentru asta, actualmente este jale din acest punct de vedere.
0 plusuri 0 minusuri
Sa revenim la intrebare...

Raspunsul meu este ca, ar fi o prostie sa alegi una dintre cele doua categorii.

Copiii trebuie educati sa aiba propriile idei, sa-si elaboreze propriile pareri si teorii, dar asta nu se poate fara ca inainte sa verifice ce s-a spus/studiat/cercetat de altii.

Ideea e asa: Vezi ce parere au avut altii inaintea ta, si tu vii cu noutatea, cu originalitatea, poate cu schimbarea.
Experimentat (3.6k puncte)
...