"Atunci la ce servește un concept atât de relativ, de imprecis, ca gândirea pozitivă/negativă?"
Într-adevăr, ai punctat foarte clar, nu pot decât să fiu de acord cu faptul că a gândi este fără cusur, e cel mai bun mijloc de a patrunde esenţa, de a explora senzaţiile şi emoţiile, de a motiva acţiunea şi entuziasmul legat de acea acţiune. Daar.... :).. eu văd un "dar"..
De foarte multe ori limbajul prezintă asemenea "scurtături" şi evident sunt genul de cuvinte care "invită la superficialitate și prejudecată", însă ăsta e rolul unei "scurtături"! Nu cred că există om pe planetă care să nu aibă domeniile lui în care este mai superficial, unde are prejudecăţi (de multe ori asimilate de la alţii), aşa funcţionăm noi în lipsă de informaţii, aproximăm. Aşa cum nu cred că există om pe planetă să fie foarte bine informat în orice domeniu, condiţie absolut necesară procesului de gândire, de evitare al superficialităţii, al prejudecăţii. Că nu-ţi formezi o părere detaliată dacă nu te pricepi e normal, dar a exprima o idee aproximativă trebuie să poţi cam despre orice (evident fără pretenţii). Cu cât cultura generală proprie e mai vastă, cu atât aproximarea în înţelegere şi exprimare este mai fină. Dar nu ai cum să fi doxă la toate, iar în asemenea cazuri este bine să avem la îndemână asemenea expresii extrem de generale, dar cu o accepţiune destul de largă, mai ales când te adresezi unor indivizi cu diverse nivele de pregătire, de cultură, de dotări din născare. Uneori e foarte greu să fi explicit în câteva vorbe, aşa ca şi în cazul acestei întrebări.
Legat de expresia în cauză a gândi "negativ", deşi te aprob foarte tare în demersul tău că este vorba de o exprimare destul de ambiguă, eu chiar sunt foarte convins de faptul că această întrebare, dar mai ales răspunsurile şi comentariile voastre au subliniat acest lucru pe de-o parte, dar au lămurit şi alte aspecte, anume faptul că "pozitiv" sau "negativ" sunt relative, chiar dacă în cele mai multe cazuri există tendinţa de a asocia "pozitiv" cu ceva "bun", iar "negativ" cu ceva "rău", noţiuni de asemenea destul de controversate şi de relative. Cine a citit aceste răspunsuri şi comentarii, va fi cel puţin mai atent la folosirea expresiei ăsteia.
Conceptul de gândire "pozitivă" şi "negativă" totuşi cred că există... Chiar şi imprecis, intuitiv, senzorial, îl simţim, este stâns legat de noţiunile de optimism şi pesimism, nişte noţiuni ceva mai bine definite, dar la fel de inutile (judecând după punctul de vedere al lui Puiu) ca şi cel de "pozitivitate" şi "negativitate", sunt doar câteva nuanţe între ele! Vedem în jurul nostru indivizi care refuză pur şi simplu să judece, se complac în prejudecăţi şi superficialitate. De multe ori trebuie să lucrăm cu ei!! iar asta e chiar greu, pentru că în momentul când îi pui să judece diferit de cum o făceau până acum, ei intră în blocaje mentale severe! Nu-şi mai revin o bucată bună de vreme, intră chiar în depresii. O abordare mai simplistă, însă mai intuitivă pentru acest gen de indivizi este mult mai utilă decât rigurozitatea posibil şocantă. Acel individ, luat cu binişorul, e posibil să înceapă să iasă din starea lui de ignoranţă, de superficialitate, să înceapă încetişor să schimbe câte ceva iar în timp poate avea rezultate. Deci nu e vorba doar de a fi riguros, pe lumea asta trebuie să fi şi diplomat, de multe ori nu contează ce spui ci mai ales cum spui. Poţi să ai dreptate 100% dar să fi respins în cam acelaşi procent din simplul fapt că nu ai reuşit să foloseşti "scurtătrile" care lucrează ca nişte "cheiţe" necesare cuplării procesului de gândire al audienţei.
Multe ghilimele, toate vin să sublinieze metafore ce se constituie şi ele în "scurtături", cu impreciziile şi lacunele lor, dar îmi folosesc transmiterii unui mesaj, la plastifierea lui, la a-l proiecta în imagini mult mai concludente din realitatea înconjurătoare....