Iti recomand cartea lui Steven Pinker - How the mind works. Exista si in varianta audiobook si este narata de o voce exceptionala.
In legatura cu problema pusa de tine, potrivit lui Steven Pinker visele sunt spatii punctate ce sunt completate de catre creier care are foarte putine informatii din exterior. Acest mecanism tine de felul in care percepem mediul inconjurator si cand suntem treji.
De exemplu, cand te uiti la o roată de masina, creierul nu primeste o poza pe care o analizeaza precum un soft special de calculator. In schimb exista un flux constant de informatii in ambele directii: de la ochi catre creier circula informatii vizuale, si de la creier catre ochi informatii motorii. Ochiul uman de exemplu are o zona foarte restransa, numita pata galbena care este in masura sa discearna detalii de pe obiecte. Pentru a recunoaste o roată de masina, ochiul distinge intai cateva elemente, precum culoarea neagra sau textura si le trimite creierului. Acesta face niste presupuneri: emite mai multe ipoteze privind obiecte care corespund semnalmentelor si emite apoi catre ochi comanda de a capta o alta zona din campul vizual care considera ca ar face distinctia intre acestea. Procesul se repeta pana cand toate ipotezele false sunt inlaturate in favoarea uneia singure.
Informatiile nu provin numai de la stimulii externi. Creierul are tot timpul activitate, chiar si in somn profund sau coma. In timpul somnului, o parte din aceste semnale provenind de la diferite zone ale creierului care au probabil scopul de a reorganiza informatia sunt tratate de catre creier in mod similar cazului descris mai devreme. Adica sunt tratate ca inputuri pe care creierul incearca sa le identifice, emitand modele si testand aceste modele solicitand mai multe informatii. Daca nu am fost destul de clar permite-mi sa reformulez.
Cand te gandesti la un obiect, ai impresia ca poti sa-l vezi, ca ii stii toate trasaturile, insa daca ti se cere sa-l desenezi realizezi cat de putine detalii cunosti despre el. Asta este deoarece gandurile noastre nu sunt imagini digitale, ci sunt un minimum necesar pentru a putea discerne intre 2 entitati diferite. Atunci cand visezi un cal roz, nu inseamna ca mintea ta a elaborat o imagine 3d animata. Inseamna doar ca mintea ta a invocat conceptul de "cal" si conceptul "roz". CU totii recunoastem un cal, si ne putem imagina sau visa unul, insa putini pot desena in detaliu unul. Imagineaza-ti un joc in care ti se cere sa ghicesti un obiect din camera. poti sa pui intrebari insa ti se raspunde doar cu "da" sau "nu":
Este mare?
-da
Este colorat?
-da
...cu albastru?
-nu
cu rosu?
-nu
cu roz?
-da
este viu?
-da
este calul roz?
-CORECT!
In acest context cea care pune intrebarile este mintea ta, si tot ea raspunde insa raspunsurile sunt date nu de catre organele de simt ci de catre semnalele aleatoare, zgomotele daca vrei, din neuroni.
Chiar: uite un exercitiu interesant: Cat de multe detalii poti oferi in incercarea de a descrie un cal? Incearca sa-ti imaginezi cat mai multe trasaturi fizice.precum zona unde se termina coama sau forma copitei, forma narilororientarea urechilor... etc. Fa asta si nu o sa ti se mai para atat de SF faptul ca visam chestii atat de incredibile.