Buna ziua si buna seara (diferenta de fus orar impune formula dubla :)
Cum am mai spus, nu sunt in nici un fel un fanatic al ideii ca morala umana are o baza religioasa si cu atat mai putin al ideii ca "Ministerul Moralei" ar trebui construit in curtea templului. Setul comportamental al animalelor care traiesc in grupuri (printre care si omul) contine elemente care pot fi incadrate la morala, dar ele sunt de fapt strategii biologice selectate evolutiv. Complexitatea eticului uman incepe acolo unde, pastrand sanatoasele reguli comportamentale animale, apare sentimentul sacrului. Sentimentul sacrului genereaza cel putin doua diferente fata de morala primatelor:
1. Nu exista neaparat un premiu imediat care sa rasplateasca buna purtare. Rasplata poate veni sau nu, intr-un orizont de timp definit sau nu , sub diferite forme, materiale (alimentare) sau nu.
2. Genereaza iluzia unui spatiu situat in afara mediului imediat, al realitatii observate sau observabile, in care individul isi proiecteaza o identitate extracorporala. Aceasta inclinatie are legatura mai ales cu ideea de moarte.
Prin urmare, apare un set de norme comportamentale care au drept scop adecvarea existentei imediate la un dincolo reprezentat simbolic in diverse chipuri. Aceste norme ajung uneori sa fie absolut nebiologice. Ce parere aveti de coduri morale care impun sinuciderea ca unica forma de salvare a onoarei?
Indraznesc sa afirm ca dimensiunea sacralitatii a facut diferenta intre oameni si celelalte animale. Daca intuitia unui dincolo a generat comportamentele religioase, tot ea a alimentat si curiozitatea caracteristica omului, aceea care l-a predispus la observatie, cercetare, experiment, rationament, adica la abordarea stiintifica. Diferenta este ca religiile au inteles de mult ce e cu acel dincolo si au inchis problema, in timp ce stiinta va continua sa-l exploreze la nesfarsit, cu propriile mijloace. As vrea sa ma explic asupra insistentei cu care utilizez cuvantul sacru. O fac pentru ca el are si sensul de "dincolo de intelegere", iar oamenii par a fi, pana la proba contrarie, singurele animale capabile sa admita ca exista neintelesul si sa-l sondeze.